Recomandări
cu privire la
proiectul legii de modificare a art.54
din Codul
Contravenţional
Suntem de acord cu propunerea înaintată de
modificare a art.54, considerăm binevenită modificarea legii în
sensul scoaterii acestei sancţiuni care este evident
disproporţionată în raport cu acţiunea
săvârşită de cetăţeanul străin. Totuşi
dorim să menţionăm şi unele obiecţii suplimentare la
acest articol care ar putea fi luate în considerare la modificarea
acestuia.
Astfel Constituţia R.M la art. 4 al. 2
menţionează: „(2) Dacă există
neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care
Republica Moldova este parte şi legile ei interne,
prioritate au reglementările internaţionale.” În concluzie orice
normă internaţională se aplică prioritar faţă de
normele interne.
Convenţia Europeană a Drepturilor
Omului menţionează la art. 9 par 2. : „Libertatea
de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor
restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie
măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru
siguranţa publică, protecţia ordinii, a
sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea
drepturilor şi libertăţilor altora.”
În acest context apare întrebarea
dacă sancţionarea unui cetăţean străin pentru
desfăşurarea unor activităţi religioase în public,
fără informarea autorităţii locale este necesară
într-o societate democratică, pentru siguranţa publică,
protecţia ordinii, a sănătăţii, sau a moralei publice,
pentru protejarea drepturilor şi intereselor altora?
Considerăm că aici trebuie să
examinăm următoarele considerente, dacă cetăţeanul
străin participă la o activitate religioasă a unui cult religios
înregistrat sau nu în R.M, dacă această activitate
religioasă poate prezenta pericol în sensul art.9 par
Reieşind din răspunsul la aceste
întrebări considerăm că nu este corect a impune unui
străin obligaţia anunţării autorităţilor,
în cazul în care acesta exercită o activitate religioasă
în cadrul unui cult înregistrat oficial în R.M. În caz
contrar am efectua o acţiune de discriminare a cetăţenilor
străini în raport cu cetăţenii R.M. De exemplu un
cetăţean al R.M poate participa la o înmormântare a
cultului Creştin ortodox, pe când cel străin este obligat
să anunţe autoritate publică în prealabil. De asemenea nu
este corect a aplica acest articol asupra cetăţeanului străin
care îşi exercită dreptul la libertate de a-şi manifesta
religia în cazul în care această pedeapsă nu este
necesară într-o societate democratică, pentru siguranţa
publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, sau a
moralei publice, pentru protejarea drepturilor şi intereselor altora.
De asemenea Legea Nr. 125 din
11.05.2007 privind cultele religioase şi părţile lor
componente în art.4 prevede: “(2) Exercitarea dreptului la libertatea
de manifestare a convingerilor sau a credinţei religioase poate fi
restrânsă, în condiţiile legii, numai în cazul
în care această restrângere urmăreşte un scop
legitim şi reprezintă, într-o societate democratică,
măsuri necesare pentru siguranţa publică, menţinerea
ordinii publice, ocrotirea sănătăţii şi a moralei
publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor
persoanei.” Menţionăm că în art.54 al C.C necesitatea
acestei restrângeri şi a caracterului discriminatoriu faţă
de străini a acestor acţiuni nu este specificat.
De asemenea CEDO la art. 14
menţionează: „Exercitarea drepturilor recunoscute de prezenta
Convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o
deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare,
limbă, religie, opinii politice sau alte opinii, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate
naţională, avere naştere sau orice altă situaţie.”.
Opinia CHDOM asupra acestei probleme este că temeiul discriminării
în aspecte ce ţin de exercitarea drepturilor religioase a
cetăţenilor străini în acest caz trebuie să fie unul
întemeiat. Astfel nu i-se poate interzice unui cetăţean
străin exercitarea acelor drepturi care sunt permise pentru cetăţenii
R.M. Mai ales că Constituţia R.M şi Legea cu privire la statutul
cetăţenilor străini şi apatrizilor menţionează
expres că cetăţenii străini şi apatrizii sunt egali
în drepturi cu cetăţenii R.M, cu excepţiile stabilite de
lege.
În acest
sens această discriminare, chiar şi în baza legii trebuie să
aibă o întemeiere concretă, de exemplu ca cea stipulată la
art.9 par. 2 CEDO. Stabilirea unor obligaţii suplimentare asupra
străinilor nu poate fi motivată doar datorită faptului că
aceste persoane nu posedă cetăţenia R.M şi sunt
cetăţenii altor state (apatrizi, refugiaţi etc.).
În susţinerea celor expuse menţionăm
că Constituţia R.M stipulează suplimentar la art. 54 al.2 : „(2) Exerciţiul drepturilor
şi libertăţilor nu poate
fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de
lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale
dreptului internaţional şi sânt necesare
în interesele securităţii naţionale,
integrităţii teritoriale, bunăstării economice
a ţării, ordinii publice, în
scopul prevenirii tulburărilor în masă
şi infracţiunilor, protejării drepturilor,
libertăţilor şi demnităţii altor
persoane,
împiedicării divulgării informaţiilor
confidenţiale sau garantării autorităţii
şi imparţialităţii justiţiei.”
Considerăm în acest sens că este corect de a stabili unele
limite în urma încălcării cărora să se aplice
această normă, pentru ca aceasta să corespundă standardelor
stipulate în Convenţiile internaţionale la care R.M face parte.
De asemenea restrângerea impusă la art.
Reieşind din cele expuse mai sus
recomandăm a modifica art. 54 al.4 a Codului de Contravenţii
administrative în următorul mod:
(4)
Desfăşurarea activităţii religioase în cadrul unui
cult neînregistrat legal în Republica Moldova de către
cetăţeni străini în locuri publice fără
anunţarea prealabilă a primăriei localităţii respective,
în cazul când aceste acţiuni au contribuit la deranjarea siguranţei publice, protecţia
ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice.
se sancţionează cu amendă de la 40 la 50 de
unităţi convenţionale.
Cu
respect,
Directorul
Executiv CHDOM,
Teodor
Cârnaţ