Comunicat de Presă

După nenumărate şi zadarnice adresări în diferite instituţii de stat, inclusiv şi în organele de drept, cetăţeanul Turturică din s. Lunga, Dubăsari, a apelat la Preşedintele Republicii Moldova, dl. V. Voronin, cel care într-un stat bazat pe drept constituie garanţia respectării Constituţiei drepturilor omului. Cu părere de rău, însă, problema cetăţeanului în cauză nici aici nu a găsit soluţionare, or, după cum i s-a răspuns, ea nu ţine de competenţa Preşedinţiei.

De remarcat că mai bine de zece ani această persoană a tot solicitat ajutorul autorităţilor transnistrene în soluţionarea unui litigiu de ordin material. Toate tentativele, însă, au suferit eşec, fapt ce l-a determinat să se adreseze la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului în Moldova, unde a fost sfătuit să apeleze la organele constituţionale ale Republicii Moldova. Pînă a ajunge la Preşedinţie, dumnealui a solicitat şi intervenţia Ministerului Integrării, s-a adresat organelor de drept, instanţelor de judecată, care i-au dat cîştig de cauză. Executarea deciziei judecătoreşti, însă, aşa şi nu s-a efectuat. Aşa dar, iată de ce acest locuitor al satului Lunga, raionul Dubăsari, sat despre care unii funcţionari i-au spus că nici măcar n-au auzit, a decis să facă apel la „palat”.

Lăsînd la o parte esenţa problemei cetăţeanului V. Turturică, conchidem (şi în baza altor exemple) că în Republica Moldova adeseori la nivelul autorităţilor locale oamenii sunt trataţi cu indiferenţă sau chiar brutalitate, sfidîndu-li-se interesele, iar „sus” sunt ignoraţi fiindcă problemele lor nu ating cota majoră de gravitate.

„Conform art. 6 al Legii cu privire la Petiţii Aparatul Preşedintelui RM, primeşte spre examinare adresările cetăţenilor ce ţin de securitatea naţională, de interesele unor grupuri numeroase sau care conţin propuneri de schimbare a legislaţiei. Petiţiile de alt ordin, conform art. 7 al legii susamintite, sunt adresate acelor organe sau acelor funcţionari, de competenţa cărora ţine soluţionarea lor.”

Pe cît de receptivă e Preşedinţia la problemele cuprinse în perimetrul celor enunţate în pasajul de mai sus, trimis drept răspuns petiţionarului, ne putem convinge din felul cum s-a reacţionat cînd CHDOM l-a sesizat pe Preşedinte că organele de competenţa cărora ţine securitatea statului nu-şi îndeplinesc misiunea. Fiind pus la curent că spaţiul aerian al Moldovei a fost survolat ilegal de un avion rusesc ce avea la bord specialişti (inclusiv şi din Serviciul Federal de Securitate al FR) care urmau să examineze cazul exploziei unui microbuz de rută în or. Tiraspol Preşedintele R. Moldova nu a reacţionat, motivul invocat fiind că instituţiile responsabile de securitatea statului „nu dispun de informaţii” referitor la acest caz.

Conform Direcţiei de Dirijare a Traficului Aerian „în adresa ÎS „MoldATSA” din partea Federaţiei Ruse n-a parvenit nici o cerere în privinţa efectuării zborurilor de către aeronavele Ministerului Situaţiilor Excepţionale al Federaţiei Ruse în spaţiul aerian al Republicii Moldova”. Mai mul decît atît, DDTA „nu dispune de informaţie pivind survolarea spaţiului aerian de către aeronavele MSE al Federaţiei Ruse cu punctul de destinaţie Autoproclamata Republică Transnistria în perioada 06—10 iulie 2006”. Răspunsuri similare am primit de la Procuratura Generală, de la SIS.

De aici tragem concluzia că acolo unde este vorba de securitatea statului autorităţile RM nu vor să se implice, iar în cazurile de violare a drepturilor omului faţă de locuitorii din stînga Nistrului Direcţia Petiţii a Preşedinţiei nu cunoaşte vre-un organ care ar soluţiona astfel de petiţii.

CHDOM recomandă crearea unei comisii ce ar examina acest caz de survolare a spaţiului aerian şi a unui organ de examinare a tuturor litigiilor din zona transnistreană.