CLINICA JURIDICĂ

A COMITETULUI HELSINKI PENTRU

DREPTURILE OMULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA

___________________________________________________

LEGAL CLINIC OF MOLDOVAN HELSINKI COMMITTEE

FOR HUMAN RIGHTS

Către:

1. Ministerul Justiţiei;

2. Curtea Supremă de Justiţie;

3. Curtea Constituţională;

4. Consiliul Superior al Magistraturii;

5. Baroul Avocaţilor din Moldova;

6. Institutul Naţional al Justiţiei;

7. Facultatea de Drept a USM;

8. Facultatea de Drept a USEM;

9. Facultatea de Drept a ULIM;

A D R E S A R E

Clinica Juridică a Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (CHDOM) solicită opinia Dvs referitor la interpretarea art. 445, alin. 1 lit. b) şi c) Cod de Procedură Civilă a RM.

Articolul sus-indicat reglementează împuternicirile instanţei de recurs după examinarea pricinii. Astfel, lit b), alin. 1, art. 445 prevede că instanţa de recurs este în drept “să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre”.

La lit c), alin. 1, art. 445 se stipulează că instanţa care judecă recursul este în drept “să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în prima instanţă sau, după caz, în instanţa de apel, când eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs”.

Nici legislaţia şi nici doctrina nu oferă o explicaţie care ar fi capabilă să facă o delimitare clară între situaţiile care se încadrează în prevederile de la lit. b) sau lit. c). Probabil nişte criterii clare ar fi necesare.

Din punct de vedere a respectării garanţiilor unui proces echitabil, ridică îngrijorări în special opţiunea care o are la dispoziţie instanţa de recurs în virtutea alin. 1, lit. b) art. 445. Se pare că această prevedere oferă un drept ce depăşeşte competenţa unei instanţe de recurs (Secţiunea a II-a). Avem în vedere că instanţei de recurs, care este lipsită de atribuţii de examinare în fond şi a cărei acte de dispoziţie sunt irevocabile de la pronunţare, i se atribuie dreptul de a anula hotărârea instanţei de fond şi decizia instanţei de apel, cu pronunţarea unei noi hotărâri.

Considerăm necesar de menţionat aici, că practici similare din procedura penală au fost găsite ca fiind “inechitabile” de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Popovici v. Moldova şi Navoloaca v. Moldova.

Cu titlu de exemplu se prezintă următoarea speţă:

Persoana X depune o acţiune împotriva persoanei Y. Instanţa de fond admite integral acţiunea. Y depune apel împotriva hotărârii instanţei de fond. Curtea de Apel respinge apelul şi menţine ca legală şi întemeiată hotărârea instanţei de fond. Y depune recurs împotriva deciziei Curţii de Apel. Curtea Supremă de Justiţie examinând cererea de recurs, o admite, casează hotărârea primei instanţe şi decizia Curţii de Apel, pronunţă o nouă hotărâre prin care acţiunea persoanei X este respinsă integral.

În acest context, rugăm respectuos să Vă expuneţi opinia Dvs asupra problemelor indicate. Vom fi foarte bucuroşi dacă prin opinia Dvs Vă ve-ţi referi la următoarele chestiuni:

1. Cu referire la speţa prezentată:

· Au fost oare respectate toate garanţiile unui proces echitabil ale persoanei X în cursul examinării cauzei în ordine de recurs?

· S-a asigurat oare respectarea principiul contradictorialităţii în speţă?

2. În ce cazuri instanţa de recurs va trimite la rejudecare pricina şi în ce cazuri va anula hotărârile instanţelor de fond, pronunţând o nouă hotărâre?

3. Care erori judiciare ale instanţelor de fond pot fi corectate de instanţa de recurs şi care nu pot fi corectate?

4. Care este rolul instanţei de recurs în sistemul judecătoresc naţional?

Primiţi, Vă rog, asigurarea Distinsei mele Consideraţiuni,

Briceac Andrei

Jurist în cadrul Clinicii Juridice a “Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova”