RAPORT DE MONITORIZARE
Comitetul
Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica
monitorizat manifestaţiile
de protest din Piaţa Marii Adunări Naţionale, Parlamentului şi Preşedenţiei Republicii
1.
La
data de 6 aprilie 2009 aproximativ la ora 18.00, ca urmare a
apelului transmis prin internet de către reprezentanţi ai
societăţii civile, populaţia nemulţumită de
rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 s-a adunat în faţa
monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt pentru a protesta
în mod paşnic faţă de modul în care s-a
desfăşurat întreg procesul electoral.
Conform declaraţiilor organizatorilor
protestului, aceştia s-au aşteptat la o prezenţă de cel
mult 1000 de manifestanţi, însă contrar aşteptărilor
acestora, populaţia nemulţumită s-a dovedit a fi mult mai
multă. Din aceste considerente s-a hotărât deplasarea
protestatarilor către preşedinţie. Pe primele trepte ale
Preşedinţiei erau câţiva poliţişti care asigurau
ordinea publică, nici unul dintre manifestanţi nu a reacţionat
negativ faţă de prezenţa poliţiei. Manifestanţii
strigau „JOS COMUNIŞTII” „Alegerile au fost fraudate”. Cereau ca
Preşedintele Republicii Moldova să iasă şi să dea
explicaţii. Să dea anumite garanţii că în scopul
protecţiei valorilor generale, cum ar fi democraţia, drepturilor
electorale, se va recurge la enumerarea voturilor repetat, şi dacă se
vor confirma, se vor organiza alegeri repetate, sau îşi v-a da
demisia.
Preţ de
jumătate de oră manifestanţii au scandat în faţa
preşedinţiei, după care s-au reîntors în Piaţa
Marii Adunări Naţionale, unde au continuat să protesteze
în mod paşnic. Nu am observat careva manifestări violente din
partea protestatarilor.
Protestul din 6
aprilie 2009 s-a încheiat în mod paşnic.
2. Seara la ştirile televizate,
reprezentantul
La data de 7
aprilie 2009 protestul a fost reluat, purtând un caracter paşnic.
Pentru a înţelege evenimentele petrecute
ulterior vom analiza pas cu pas.
Evenimentele din faţa Preşedenţiei.
-
Manifestanţii protestau paşnic în
faţa Preşedenţiei. În faţa Preşedenţiei
erau mai mulţi lideri politici : V.Filat, O.Cernei. Iu. Fruntaşu etc.
-
Poliţia existentă în faţa
Preşedinţiei a stat mult prea aproape de intrarea în
preşedinţie, permiţând astfel apropierea rapidă a
protestatarilor de sediul preşedinţiei. Este important de
menţionat că efectivul de poliţie dislocat în faţa
preşedinţiei nu era pregătit pentru a participa la
menţinerea ordinii publice în cazul manifestaţiilor de protest.
În locul acestor poliţişti, au venit poliţişti
îmbrăcaţi completamente de luptă: scut, baston,
cască. Apariţia lor a trezit revoltă manifestanţilor. Din
punct de vedere numeric poliţiştii erau mult prea puţini,
deşi puteau fi mai mulţi, la fel aceştia nici măcar nu
încercau să se apere atunci când erau atacaţi, prin
aceasta lăsând manifestanţii să înainteze spre
preşedinţie.
-
Unele persoane din manifestanţi au început
să arunce cu hîrtie, ulterior cu sticle goale. Mai apoi, unele
persoane, au început să instige mulţimea asupra
poliţiştilor.
-
În acest moment V. Filat văzînd acest
lucru, a început să îndemne manifestanţi să plece
în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Eu personal, am
văzut că V. Filat făcea acest lucru şi văzând
că situaţia se încordează, în calitate de
apărător al drepturilor omului, la fel am început să
îndemn manifestanţii să-l urmeze în Piaţa Marii
Adunări Naţionale.
-
Eu, am început să îndemn
manifestanţii să-l urmeze. În acest moment unele persoane din
manifestanţi, i-i îndemnat să rămînă pe loc
şi o bună parte, dintre care mai mulţi tineri, după ce s-a
pornit, a rămas pe loc.
-
Eu am văzut acest lucru şi văzînd
că situaţia se încordează, m-am oprit pe loc ca să-i
conving să plece în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
M-am urcat din nou pe scările Preşedenţiei şi rugam mulţimea să plece
în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
În faţa
mulţimii în acest moment era O. Cernei, Iu. Fruntaşu, care la fel îi indemna să plece,
cât şi să se calmeze.
La un moment unii
instigatori, a împins mulţime o parte din manifestanţi spre
poliţie. O.Cernei, Iu.Fruntaşu şu şi eu, am rugat să
se liniştească şi să plece în Piaţa Marii
Adunări Naţionale. În acest moment pentru mine a apărut
întrebarea :
„ de ce nu vin
în ajutor angajaţii SIS-lui, poliţiei care erau
îmbrăcaţi în civil şi să-i oprească, sau
să încerce să liniştească mulţimea care
începuse să fie necontrolată.
De ce nu venise
Preşedintele RM, să vorbească în faţa mulţimii,
cu manifestanţii? Să dea anumite garanţii, că în
scopul protecţiei valorilor generale, cum ar fi democraţia,
drepturilor electorale, se va recurge la enumerarea voturilor repetat, şi
dacă se vor confirma fraudele, se vor organiza alegeri repetate, sau
îşi v-a da demisia.
De ce nu a
apărut Comisarul Poliţiei Municipale să discute manifestanţi? Să încerce
să aplaneze producerea violenţelor şi vandalizarea
preşedinţiei ?
Din ce cauză
reprezentanţii altor ONG-ri nu au încercat să aplaneze
această încordare a maselor, care erau prezenţi?
Sunt sigur că
dacă apărea unul dintre oficialităţi, acţiunile
violente puteau fi evitate. De aici apare întrebarea critică : Din
ce cauză nu s-a dorit să se vorbească cu manifestanţii?
Din ce cauză,
parcă special se încordau spiritele manifestanţilor, ca
în cele din urmă unii manifestanţi la comanda unor provocatori,
au început să arunce cu hîrtii, apoi cu ouă, ca în
cele din urmă cu pietre.
Eu,
văzând această situaţie, am luat megafonul de la un
provocator care era mai activ, din primele rînduri, şi am
început să chem manifestanţi să nu arunce cu pietre. O
parte din manifestanţi se opreau de aruncat, dar apoi unii aruncau din
nou. La fel îi ruga să nu arunce cu pietre şi alte persoane,
cum ar fi V. Nagacevschi, O. Cernei.
Un grup de tineri,
care erau cei mai activi, şi agresivi, erau deghizaţi. Un
tânăr, s-a urcat pe copac şi a arborat harta României,
iar un grup de persoane, parcă la comandă, strigau „România”.
Unii membri din acest grup purtau drapelul României.
Încercam din
răsputeri să conving masele să nu arunce cu pietre în
clădirea Preşedinţiei, în poliţişti, persoanele
care stăteau în faţa lor. Le strigam, că poate fi fratele,
sora, tata lor, în locul poliţiştilor.
Pentru mine au
apărut mai multe
întrebări : Cine-s acele persoane deghizate, cine
aţîţa spiritele oamenilor?
Cine poate
manipula aşa uşor spiritele oamenilor. Cine cunoaşte tehnicile
manipulării, din ce cauză a apărut
în acest moment televiziunea rusească MIR?
Din ce cauză
unle persoane vopsite pe faţă cu tricolorul româniei vorbeau
limba rusă?
Din ce cauză
s-a pus în copac harta româniei?
Din ce
cauză a apărut în mâinile unor strigători
deghizaţi drapelul româniei. Cine avea interes să
deplaseze zvonul fraudei alegerilor la aspect naţional- unionis, mai mult
ca atât, nimeni din concurenţii electorali, în timpul
campaniei electorale nu a ridicat problema unirii.
Din ce
cauză nu a apărut forţele cu destinaţie specială,
în acel moment?
Din ce cauză
poliţiştii nu au protejat clădirea Preşedenţiei de
vandalismul unor persoane speciale, instructate să distrugă? Din ce cauză
poliţişti nu au baricadat intrările în clădirea Preşedenţiei,
ca să apere această violare?
Din ce cauză,
drapelul RM pe care l-au sărutat toţi Preşedinţii, inclusiv
V.Voronin, pe care cândva la numit fascist(Trebuie să ne amintim
că la 12 mai 1990, prin Hotărârea Parlamentului nr. 17-XII,
Tricolorul devine Drapel de stat al R. Moldova.
În 1992, sub
semnul Tricolorului, apărătorii integrităţii şi
statalităţii R. Moldova au luptat în războiul de
Iar la data de 29
septembrie 2000, într-un scandal din şedinţa Parlamentului
asupra Legii Audiovizualului, unde comuniştii au votat pentru obligarea
posturilor de radio şi de televiziune ruseşti să emită
în limba română doar în proporţie de 65 la suta din
volumul programelor locale, Vladimir Voronin, liderul formaţiunii
comuniştilor, numeşte
tricolorul drapel fascist. (http://www.ziaruldeiasi.ro/local/chisinau/liderul-comunistilor-a-numit-tricolorul-drapel-fascist~ni1htq)
Mai târziu,
la 10 aprilie 2005, fiind investit pentru a doua oară în
funcţia de şef al statului, dl. V. Voronin, după ce a citit
jurământul solemn, s-a lăsat într-un genunchi şi a
sărutat tricolorul.), nu a fost protejat de acţiunile vandalilor care
intrase în Preşedenţie?
De ce Preşedintele RM
nu a dat comandă să fie protejat interiorul clădirii Preşedenţiei,
ca să apere valorile naţionale ce erau acolo(Referitor la
responsabilităţile Preşedintelui R.M. conform Constituţiei
R.M. art.77 aliniat (2) din Constituţia R.M. prevede “Preşedintele R.M.
reprezintă statul şi este garantul suveranităţii,
independenţei naţionale, al unităţii şi
integrităţii teritoriale a ţării.”
Ceea ce ţine de
măsurile care ar fi putut luate de către Preşedintele
ţării conform atribuţiilor sale constituţionale avem art.87
aliniat (4) din Constituţia R.M.
care stipulează “Preşedintele Republicii Moldova poate
lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii
naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în
condiţiile legii.”
În acest sens sens
conform Constituţiei, Preşedintele avea toate mijloacele legale de a sigura ordinea
publică, dar pe care n-a utilizat-o efectiv.
Referitor la păstrarea simbolurilor de
stat şi anume a drapelului de Stat al Republicii Molodva.
În conformitatea cu hotărîrea
Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu privire
Dacă ar fi să încadrăm
acţiunile sau inacţiunile Preşedintelui ţării conform
codului penal, în acest sens am putea face referinţă la art 329
Codului Penal al R.M
Capitolul XV privind infracţiunile săvîrşite
de personae cu funcţii de
răspundere care prevede;
“(1) Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare
de către o persoană cu funcţie de răspundere a
obligaţiilor de serviciu ca rezultat al unei atitudini neglijente sau
neconştiincioase faţă de ele, dacă aceasta a cauzat daune
în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice,
se pedepseşte cu
amendă în mărime de pînă la 500 unităţi convenţionale
sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu
(sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de
a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.
(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat: a) decesul unei persoane; b)
alte urmări grave se pedepsesc cu amendă în mărime de la
300 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 3
la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de
pînă la 5 ani.”)
Din ce
cauză a părăsit clădirea şi nu a dorit să
vorbească cu poporul care l-a ales. Din ce cauza
a ales calea trădării. Din ce cauză a
fost a fost tratată cu atâta indiferenţă această
situaţie?
Evenimentele din faţa Parlamentului.
În acel
moment, o parte din manifestanţi se indignau în faţa
Parlamentului. Din Parlament nimeni nu ieşea să vorbească cu
manifestanţii, cu toate cum am
aflat mai tîrziu în acel moment în Parlament era şi
Preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, şi mai mulţi
deputaţi inclusiv preşedintele Comisiei Juridice V. Ţurcan.
Mulţimea se
indigna şi a început să arunce cu pietre. După aceasta a
apărut poliţia şi a început să bată cu
bastoanele inclusiv şi în acei manifestanţi care manifestau
paşnic pe trotuar.
De ex : de la
loviturile unui poliţist ce vorbea în rusă, domnului
Ivanţoc Andrei, (membru al grupului Ilaşcu) i-a spars capul şi
traumat mâna dreaptă. Poliţiştii erau în
număr mic. În momentul atacului nu s-a folosit şi alte
metode pe care le permite legea, în afară de armă cu foc,
pentru a împrăştia pe manifestanţii ce
aruncau cu pietre.
În cele din urmă,
poliţiştii care erau slabiţi şi chinuiţi au cedat
în faţa mulţimii înrăite, prin aceasta le-au dat
curaj şi au preset poliţiştii în faţa Parlamentului.
În aceste momente mai mulţi manifestanţi instigaţi de
personae concrete au intrat in faza “euforiei” şi au inceput să
strice ferestrele Parlamentului şi să atace cei vreo 20
poliţişti ce stăteau în faţa Parlamentului.
În acest
moment, pentru mine apare întrebarea: Din ce cauză eraua aşa
puţini poliţişti, aproximativ 50-80. Din ce cauză nu a
venit poliţia cu destinaţie specială?
Din ce cauză s-a pus
în pericol vieţile
poliţiştilor care erau aşa de tineri, slab
echipaţi şi fără pregătire.
Din ce
cauză lîngă Parlament din partea biroului de premise era o
movilă de pietriş. De ce în spatele
Parlamentului stăteau sute de poliţişti, care nu au intervenit
să apere colegii săi.
În
cele din urmă poliţiştii s-au retras în clădirea
Parlamentului.
O grupă de personoane
tinere, deghizate, conduse de personae
suspecte, în total c-am vreo 40-60 de persoane ce erau în faţa
Parlamentului, au început să arunce cu ce găseau, atît
în uşă,cît şi în ferestrele Parlamentului. Aceste
personae erau tinere şi parcă erau zombate, erau în euforie,
erau dirijate.
Am încercat
să vorbesc cu ei, dar fără rezultat, am început să le
explic că ceea ce fac este vandalism, dar nu întelegeau, mi-am
făcut concluzie că sunt de la internat, s-au case de copii care nu au
milă, fiindcă erau prost îmbrăcaţi şi tunşi
scurt. În cele din urmă am văzut că în fruntea
acestor copii şi adolescenţi, erau persoane mature ce îi dirijau.
Persoanele date erau bine îmbrăcate, puţin vorbeau. Aceste
persoane au aprins focul în faţa Parlamentului, stricau ferestre,
erau în agonie. Apoi s-au liniştit, şi au dispărut din
faţa Parlamentului.
În cele din
urmă cu mai mulţi manifestanţi ce manifestau paşnic am
plecat în Piaţă, unde am vorbit în faţa
manifestanţilor şi am cerut partidelor de opoziţie şi
societăţii civile ce au monitorizat alegerile să prezinte probe
prin care să adeverească fraudarea alegerilor.
În faţa
mulţimii din Piaţă, erau mai mulţi politicieni şi
între timp s-a apropiat o doamnă
şi a zis că în faţa Parlamentului este
omorîtă o domnişoară. Eu am spus că este o provocare,
dar totuşi m-am dus să monitorizezi.
În faţa
Parlamentului un grup de persoane, după feţe şi comportament
vedeam că au mult comun cu persoanele private de libertate sau cu
persoanele din internat, strigau „afară“, iar strigătele erau
dirijate de persoane mature. Eu am
întrebat pe o persoană ce se întîmplă şi mi
s-a spus că din Parlament trebuie să iasă poliţiştii
răniţi. În cele din urmă am început să le spun
la cei mai înrăiţi, care doreau să între în
Parlament, că poate acel
rănit, este vreun frate de-a lor, de aceea trebuie să le dea voie
să iasă. Mi-a răspuns unul din ei că fratele lui este mort
şi că poliţiştii l-au omorît. Printre ei erau
persoane care îi îndemnau să intre în Parlament, unul
dintre ei mi-a zis că sunt poliţist şi a început să
mă îmbrîncească. Eu le-am zis că sunt de
După aceasta am observat cum o persoană
joasă de statură îmbrăcată în
cămaşă albastră, intelegentă cu ghentuţă
în mîină, era în Parlament, trecea prin faţa
poliţiştilor, şi făcea semn cu mîina, ca cei de
afară să intre în Parlament”. Cei ce
doreau să intre în Parlament erau vreo 40 persoane. Şi ei au
început să numere pînă la 10, ca
după aceasta să intre. În afară de mine pentru a
linişti gloata mai erau şi alte persone care intrau şi
ieşeau din Parlament, o pesoană pe numele Petru din or.Vatra, ear
omul de legătură dintre poliţişti şi cu grupul de
afară era dl. Alberguş- preşedintele
organizaţiei luptătorilor “Sfîntul Gheorghe”.
Am intrat în Parlament
şi i-am spus că cei de afară, se revoltă, iar comisarul
credea că sunt unul din cei ce dirijez, grupul de afară, ma trimis
să-mi liniştesc grupul, că el mai are trei sute de persoane
să-i scoată, eu nu am înţeles, şi m-am prezentat din nou comisarului
că sunt Teo Cârnaţ de
La care el mi-a
zis „că nu-i treaba ta”. Grupul de vandali după aceasta a intrat
în Parlament.Comisarul nu a făcut nici-o acţiune, să-i
oprească, dar putea s-o facă, fiindcă erau puţini. Am
observat că vandalii au început să distrugă parcă la
comandă primul etaj. Poliţiştii pe câteva secunde, ca
să mimeze că apără proprietatea poporului, au baricadat scările din ambele
părţi ce duceau sus, iar ulterioar, s-au dat într-o parte. Cei
care au intrat în Parlament din
start au început să strice. Toate
acestea se întâmpla în ochii poliţiştilor care nu
făceau nimic ca să-i preîntâmpine.
Peste câteva
minute au intrat şi alte persoane în Parlament cu văzutul. Eu am ieşit afară, şi cu
lacrimi în ochi mă uitam cum se distruge Parlamentul.
Din aceste
considerente, pentru mine apar mai multe întrebări :
Din ce cauză
s-a dorit cu orice preţ ca vandalii să ajungă în Parlament.
Poliţia din Parlament puteau
să reziste luni întregi, dacă se dorea. Mai mult ca atât,
când se aruncau bombe lacrimogene se împrăştiau toţi
.
Din ce cauză
nu au aruncat mai multe bombe lacrimogene ?
Din ce cauză unii
din cei care au vandalizat Preşidenţia şi Parlamentul aveau de
la început măşti antigaz?
Cine erau
persoanele care dirijau cei 40-50 persoane agresive?
Din ce cauză
poliţia nu a apărat Parlamentul de cei 40 de vandali ?Cu atât
mai mult că ei îi domina numeric, erau în jur de 300
poliţişti, după spusele Comisarului.
Din ce cauză
poliţia nu a izolat persona joasă de natură când era
în Parlament şi făcea semne să intre vandalilor
înăuntru ?
Din ce cauză
nu s-a rezistat până noaptea? (În conformitate cu art. 1 din Legea cu privire
În conformitate cu art. 2 ale acestei legi, sarcinile principale
ale poliţiei sînt:
1)
apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei,
demnităţii, drepturilor, libertăţilor, intereselor şi
averii cetăţenilor de atentate criminale şi de alte atacuri
nelegitime;
2) prevenirea şi curmarea crimelor şi a altor
infracţiuni;
3) constatarea şi descoperirea infracţiunilor,
urmărirea persoanelor care le-au săvîrşit;
4) menţinerea ordinii publice şi asigurarea
securităţii publice;
5) acordarea de ajutor, conform condiţiilor şi
modului stabilit de prezenta lege, cetăţenilor, autorităţilor
administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor în vederea ocrotirii drepturilor lor şi
exercitării atribuţiilor lor, stabilite de lege etc.
În conformitate cu art. 8, organul poliţiei municipale
primind informaţii despre pregătirea ori săvîrşirea
unei infracţiuni grave, ia măsurile necesare pentru
preîntîmpinarea, curmarea şi descoperirea ei, pentru
stabilirea şi fixarea urmelor infracţiunii, pentru paza locului incidentului
şi comunică neîntîrziat despre aceasta organului respectiv
al poliţiei de stat, transmiţîndu-i ulterior materialele de
care dispune.
Poliţia
municipală acordă sprijin poliţiei de stat la
înfăptuirea măsurilor de investigare operativă şi a
altor măsuri, comunică neîntîrziat despre persoanele
şi faptele ce prezintă interes pentru ea.
În conformitate cu art. 9, Ministerul Afacerilor Interne
în sfera de activitate a poliţiei pentru menţinerea ordinii
publice şi combaterea criminalităţii Ministerul Afacerilor
Interne:
1) participă la elaborarea programelor de stat pentru
combaterea criminalităţii şi menţinerea ordinii publice
şi conduce înfăptuirea acestor programe;
2)
participă la elaborarea şi realizarea măsurilor de
protecţie de stat a părţii vătămate, a martorilor
şi a altor persoane care acordă ajutor la depistarea, prevenirea,
curmarea, cercetarea şi descoperirea crimelor;
3)
coordonează activitatea poliţiei de stat şi a poliţiei
municipale;
4)
dirijează forţele şi mijloacele poliţiei la
înfăptuirea acţiunilor republicane;
5)
dirijează subunităţile specializate în combaterea
criminalităţii organizate;
6)
organizează activitatea poliţiei în direcţia prevenirii,
constatării, curmării, descoperirii crimelor, urmăririi
persoanelor care le-au săvîrşit, în direcţia
căutării persoanelor date dispărute şi a altor persoane
în cazurile stabilite de legislaţie etc.
În conformitate cu art. 12, Poliţia este
obligată:
1) să
ia măsuri pentru apărarea vieţii, sănătăţii,
onoarei, demnităţii şi averii cetăţenilor în
cazurile în care ei sînt ameninţaţi de acţiuni
nelegitime, de alt pericol;
2) să
controleze respectarea ordinii publice pe străzi, pieţe, artere
rutiere, în grădini publice, la aeroporturi, gări şi
în alte locuri publice pentru a asigura securitatea personală
şi publică;
3) să
înregistreze informaţia sosită cu privire la infracţiuni,
contravenţii administrative şi la alte evenimente care
periclitează securitatea publică, să reacţioneze prompt la
sesizările şi comunicările despre infracţiuni; să aducă
la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice
respective evenimentele care i-au devenit cunoscute şi care pun în
pericol securitatea personală, socială şi a statului şi cer
reacţionarea lor promptă;
4) să
ia măsuri de investigare operativă şi alte măsuri necesare,
prevăzute de legislaţie, pentru stabilirea, prevenirea, curmarea
infracţiunilor, pentru identificarea şi punerea sub urmărire a
persoanelor care le-au săvîrşit şi a persoanelor ce se
ascund de organele de urmărire penală şi
judecătoreşti, se sustrag de la executarea pedepsei penale, precum
şi a persoanelor date dispărute sau a altor persoane, în
cazurile prevăzute de legislaţie;
5) să
curme contravenţiile administrative, să instruiască şi
să examineze în măsura competenţei cauze privind
contravenţiile administrative;
6) să
identifice cauzele şi condiţiile la săvîrşirea
crimelor şi a contravenţiilor administrative, să ia măsuri
în limitele drepturilor ei pentru înlăturarea lor; să
înfăptuiască o muncă de profilaxie în mediul
persoanelor criminogene; să participe la educarea juridică a
populaţiei etc.
În conformitate cu art. 14, Poliţia are dreptul să
aplice forţa fizică, mijloacele speciale şi arma de foc în
cazurile şi în modul prevăzute de prezenta lege.
Aplicarea
forţei, mijloacelor speciale sau a armei de foc trebuie să fie
precedată de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele cu
acordarea unui timp suficient pentru reacţia de răspuns, cu
excepţia cazurilor în care tergiversarea aplicării forţei
fizice, a mijloacelor speciale şi a armei generează un pericol direct
pentru viaţa şi sănătatea cetăţenilor şi a
colaboratorilor poliţiei, poate conduce la alte urmări grave.
Arma
de foc nu se aplică contra femeilor şi minorilor, persoanelor de
vîrstă înaintată, precum şi contra oamenilor cu
evidente deficienţe fizice, cu excepţia cazurilor în care ei au
săvîrşit un atac armat, opun rezistenţă folosind arme
sau au săvîrşit un atac în grup, ce ameninţă
viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de
acest fel nu pot fi respinse pe alte căi şi cu alte mijloace.
În
toate cazurile cînd aplicarea forţei nu poate fi evitată,
colaboratorii poliţiei sînt datori să
se străduiască să aducă o daună cît mai
mică sănătăţii, onoarei, demnităţii şi
bunurilor cetăţenilor.
Totodată,
important de menţionat este că, aplicarea
forţei fizice trebuie să fie proporţională şi in timp
cu atacurile nelegitime)
Din cauză nu
a venit mai de grabă
detaşamentul cu destinaţie specială „Fulger”?
Cu atât mai mult, cînd a venit
acest detaşament o parte din vandali erau
în Parlament şi scoteau bunurile poporului.
Din ce cauză
după ceea ia reţinut pe vandali care scoteau bunurile din Parlament
în ziua de 7 aprilie după ore 18:45 le-a dat drumul?
Din ce cauză
cei ce au intrat Parlament erau bine instruiţi ce să caute, şi
cum să distrugă?
Din ce cauză
au distrus opera lui Eminescu ,biblioteca, arhiva….?
Din ce cauză
pompierii nu au reacţionat la faptul că s-a aprins Parlamentul?
Din ce cauză când
am chemat pompierii ce stăteau în faţa Ministerului
Justiţie mi sa răspuns că aşteaptă comandă.
Din ce cauză
poliţiştii, ofiţerii SIS-ului îmbrăcaţi în
civil nu iau izolat pe cei 40 de vandali din faţa Parlamentului?
După cum
vedeţi, apar multe întrebări „de ce?”.
Şi în
cele din urmă făcând o concluzie la cele expuse, apare
întrebarea generală:
„A fost o tentativă de lovitură de stat sau un
plan bine regizat de guvernare?”
Văzând
toate acestea ce s-a întâmplat
Şi anume
că guvernanţii nu doresc să guverneze, fiindcă au
lăsat în mâna vandalilor clădirea Preşedintelui RM
şi a Parlamentului RM.
Am propus să
preia iniţiativa sub control cele trei partide. Am propus ca poporul ce
era în piaţă sa nu fie criminali şi să nu vandalizeze
clădirea Guvernului, deoarece printre ei erau mulţi provocatori, care
doreau.
La fel am
căzut de acord ad-hoc să organizăm Coaliţia Anticomunistă
2009, ce s-a pus drept scop să aducă la cunoştinţă
guvernanţilor cerinţele celor ce manifestau .
Concluzie:
Printre multiplele
semne de întrebare care apar în legătură cu atacarea
sediului Parlamentului şi Preşedinţiei ne întrebăm : de
ce nici Preşedintele RM, nici Preşedintele Parlamentului, nici
prim-ministru, ministru de interne, comisarul de poliţie municipal nu au
intervenit pentru a calma spiritele?
Se pare că
liderilor comunişti le-a fost la îndemână situaţia
creată. Ori, abia a doua zi după acest atac, organele de
forţă îşi manifestă pe deplin forţa, prin
prinderea persoanelor din stradă, maltratarea lor, intentarea dosarelor
penale, intimidarea populaţiei, dezinformarea în masă la nivel
naţional şi internaţional, sperierea persoanelor, etc.,
acţiuni specifice regimului comunist şi fascist. În cele din
urmă, toate acestea se puteau evita, dacă guvernarea se conducea de
principele democratice cu care a preluat puterea în 2001 şi nu
recurgea la fraudarea alegerilor, atât de iscusit.
Nu era
criminalizată societatea ….
În
condiţiile în care autorităţile nu au întreprins
măsurile necesare pentru a proteja sediului Parlamentului şi
Preşedinţiei se cere concluzia logică că acest scenariu a
fost planificat …
Teodor
Cârnaţ
Director executiv
al Comitetului Helsinki