Nota Informativă

asupra proectului de lege pentru modificarea Codului Penal al Republicii Moldova în scopul criminalizării acţiuniulor de tortură

 

            Prezentul proiect de lege este elaborat de către Comitetul Helsihki pentru Drepturile Omului în Moldova în vederea introducerii în Codul Penal a unui articol distinct referitor la tortură.

           Republica Moldova, fiind unul dintre statele tinere ce au luat naştere în urma destrămării uniunii sovietice, se confruntă cu multe fenomene antisociale ce afectează flagrant drepturile şi libertăţile fundamentale ale  omului. Una din aceste fenomene cu un impact negativ şi larg răspîndit este tortura. 

Republica Moldova, fiind stat-membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Consiliului Europei, a primit acces la mai multe instrumente şi mecanisme de apărare a drepturilor omului cu dezrădăcinarea practicilor şi fenomenelor antisociale. Eficienţa utilizării acestor mecanisme rezidă în calitatea legislaţiei naţionale şi racordarea ei la convenţiile şi tratatele internaţionale pentru apărarea drepturilor omului.

          În prezent în Republica Moldova este în plină desfăşurare reforma judiciară şi de drept, care a cuprins reorganizarea sistemului judecătoresc, a procuraturii şi a organelor de urmărire penală. Au fost făcute şi unele schimbări pozitive în legislaţia naţională de curînd adoptată prin care se strecoară şi standardele drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Datorită specificului activităţilor sale, Comitetul Helsinki din Moldova observă atît aspectele pozitive ale reformelor cît şi neajunsurile acestora. Astfel, cu părere de rău noua legislaţie-procesual penală şi penală nu a reuşit să cuprindă în totalitate mecanismul de combatere şi prevenire a acţiunilor de tortură. În activitatea de zi cu zi a unor colaboratori de poliţie şi altor organe de drept mai persistă frecvent aplicarea torturii faţă de participanţii la proces sau faţă de persoanele terţe, în scopul obţinerii probelor necesare pentru descoperirea infracţiunilor. Acest fenomen subminează valorile drepturilor omului şi încrederea societăţii în organele de drept, care nu se bucură de respectul, susţinerea şi încurajarea populaţiei.

          Pînă nu demult Codul Penal din 24 martie 1961, recunoştea tortura ca infracţiune, fiind completat prin Legea nr. 263-XIV din 24 decembrie 1998 cu o componenţă nouă de infracţiune  art. 1011 „Tortura”. Această completare a legislaţiei penale a rezultat de fapt din ratificarea Convenţiei ONU împotriva Torturii, care recomandă criminalizarea acţiunilor de tortură ca o medotă pentru combaterea şi prevenirea fenomenului torturii.

            Cu toate că a fost inclusă componenţa de infracţiune pentru pedepsirea acţiunilor de tortură, aceasta din urmă nu s-a aplicat niciodată din cauza plasării greşite a ei în Codul Penal  la Capitolul „Infracţiuni contra Vieţii şi Sănătăţii persoanei”.  Locul acestei componenţe de infracţiune, pentru a fi aplicabilă, ar fi fost la Capitolul „Infracţiuni comise de persoane cu funcţie de răspundere”. Amplasarea greşită a acestei componenţe de infracţiune a dus la aceea că acţiunile de tortură aplicate de persoane cu funcţii de răspundere erau calificate în baza art. 185 „Abuz de serviciu”( Codul penal de la 1961 abrogat), care de fapt nu corespundea calificativelor torturii ca atare, prevedea sancţiuni penale pentru abuz de serviciu şi nu pentru acţiuni de tortură, iar în rezultat nu putea fi atins scopul scontat – combaterea şi prevenirea torturii..

          În sensul definiţiei torturii incluse în art.1 al Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva Torturii, aceasta conţine toate cele patru laturi exhaustive ale componenţei unei infracţiuni:

- Subiecţii responsabili : ( pe lîngă oficialii publici)

                   -  persoane ce acţionează cu capacitate oficială

                   -  persoane ce acţionează cu acordul oficialilor publici

- Scopurile crimei:

                   - extragerea confesiunii

                   - pedepsirea pentru un act comis sau suspectat de a fi comis

                   - intimidarea sau exercitarea de presiuni pentru un motiv bazat pe discriminare

- Cauzarea de

                   -  durere şi suferinţe mentale severe

                   -  durere şi suferinţe fizice severe

- Intenţia ( subiecţilor sus-menţionaţi de a cauza durere pentru scopurile sus-menţionate)

 

Articolul sus-menţionat, 1011 ‘Tortura’, a fost exclus în Noul Cod Penal. Însă la un număr mare de infracţiuni,  „tortura” a fost inclusă ca un aspect/circumstanţă agravantă,[1] ceea ce sporeşte severitatea pedepsei penale pentru infracţiunea titulară, dar nu pedepseşte penal însăşi acţinile de tortură în esenţă.  Constatăm cu regret că în Noul Cod Penal s-a omis  ‘tortura’ ca o componenţă de infracţiune separată, distinctă împotriva fiinţei umane.

La capitolul XIV „Infracţiuni contra justiţiei”, articolele 309, 314 şi la capitolul XV „Infracţiuni săvârşite de persoane cu funcţii de răspundere”, articolele 327 şi 328 conţin doar unele elemente rupte din contextul torturii, şi care nu întrunesc componenţa acesteia din urmă.

           În ambele articole nu este indicat subiectul acţiunilor de tortură, după cum reiesă din definiţia propusă de Convenţie şi care poate fi numai „un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane „.

          La art. 328 „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu” alin. (2) lit. c) este prevăzută răspunderea persoanei cu funcţie de răspundere pentru acţiunile cuprinse de alin. (1) însoţite de tortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vătămate, însă dat fiind că Codul nu stabileşte noţiunea de tortură această normă nici odată nu va putea fi aplicată în practică.

          Într-o anumită măsură este mai aproape de noţiunea torturii din Convenţie dispoziţia art. 137 „Tratamente inumane”  din noul Cod penal. Însă acest articol nu poate fi aplicat pentru acţiunile respective comise în privinţa unei persoane aparte, dacă aceasta nu atinge interese globale ce ţin de securitatea întregii omeniri, dar sunt de natură să afecteze drepturile şi libertăţile doar a unui individ, cu atât mai mult dacă ţin de interesele publice şi, în special, în procesul de urmărire penală. Această  infracţiune face parte din categoria infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiunilor de război şi obiectul ei este cu totul altul decât cel al infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei sau contra justiţiei. Mai mult, nici articolul în cauză nu stabileşte expres partea subiectivă (scopul – de a obţine informaţii sau mărturisiri) şi subiectul componenţei torturii (un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane) expuse în Convenţie.

Codul de procedură penală nr. 122-XV din 14 martie 2003 reglementează detaliat căile, condiţiile şi tehnicile legale de obţinere a probelor, admisibilitatea şi aprecierea lor. Este reglementată şi o procedură separată pentru semnarea autodenunţului de către bănuit, învinuit unde participarea avocatului este obligatorie pentru certificarea liberei exprimări a bănuitului, învinuitului în recunoaşterea vinei. De asemenea ambele coduri, la capitolul principiilor generale, stipulează că nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, nu poate fi deţinut în condiţii umilitoare, nu poate fi silit să participe la acţiuni procesuale care lezează demnitatea umană. Însă normele respective nu au preluat întregul mecanism de prevenire a torturii, care presupune existenţa în Codul penal a unui articol distinct menit în exclusivitate să stabilească exhaustiv calificativele torturii şi măsuri de pedeapsă distincte pentru săvîrşirea astfel de acţiuni, fapt care diminuează considerabil aplicarea lor practică şi face combaterea torturii în activitatea organelor de urmărire penală să fie mai puţin eficientă.

          Constatăm cu regret că în Codul penal nou s-a renunţat la expunerea expresă a definiţiei torturii, după cum era în Codul penal precedent, care la rândul său a preluat-o din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată prin Rezoluţia nr.  39/46 a Asambleei Generale ONU din 10 decembrie 1984, la care Republica Moldova este parte.

Dat fiind faptul că prin adoptarea noului Cod penal s-a urmărit scopul de a aduce legislaţia naţională cât mai aproape de standardele convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, considerăm necesar ca acesta să fie completat cu un articol nou, care va stabili prin dispoziţia sa componenţa torturii ca infracţiune distinctă, definiţia căreia este dată de Convenţia ONU menţionată.

În acest sens, Comitetul Helsinki propune proiectul de lege pentru completarea Codului penal în vigoare cu art. 3281 „Tortura”. Locul plasării a acestui articol în Capitolul XV „Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere”, imediat după art. 328 „Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu”, este determinat de comunitatea obiectului şi sbiecţilor „torturii” cu compartimentul vizat al codului.

Odată cu completarea Codului penal cu articolul menţionat subiecţii căruia cuprind şi categoria subiecţilor art. 328, în scopul excluderii repetării inutile, calificativul „tortură” prevăzut la art. 328 alin. (2) lit. c) urmează a fi exclus.

În acelaşi timp, cu calificativul „tortură” necesită să fie completat art. 309 alin (2) „Constrîngerea de a face declaraţii”, care face parte din Capitolul XIV „Infracţiuni contra justiţiei”, pentru că impactul final al torturii în mod evident afectează nu numai factorul uman, relaţiile administrării publice, dar şi procesul de înfăptuire a justiţiei.   

 

Ştefan Urîtu

Preşedintele Comitetului Helsinki

pentru Drepturile Omului în Moldova

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Proiect

 

 

L E G E

pentru completarea Codului Penal al Republicii Moldova

 

         Parlamentul aprobă prezenta lege organică.

 

         Articolul I. – Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 128-129, art. 1012), cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1.      Articolul 309 alin. (2) se completează cu lit. c) cu următorul cuprins:

  „c) de tortură sau alte tratamente crude, inumane şi degradante „

 

2.      Din articolul 328 alin. (2) lit. c) cuvintele „tortură sau” se exclud.

 

3.      După articolul 328 se introduce un nou articol 3281 cu următorul   cuprins:

 

          „Articolul 3281. Tortura

          Orice acţiune care provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în scop special de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru o faptă pe care aceasta sau o terţă persoană a comis-o sau este bănuită că a comis-o, de a o intimida sau de a face presiuni asupra unei terţe persoane , sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană cu funcţie de răspundere sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigaţia sau cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane, cu excepţia durerii sau suferinţelor ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele

          se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”

 

          Articolul II. Guvernul:

     

v     va prezenta Parlamentului în termen de 3 luni propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu prezenta lege;

v     va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;

v     va asigura aducerea actelor normative departamentale în corespundere cu prezenta lege.

 

 

 Preşedintele Parlamentului                                                    

 

 

 

 

 

         

               


[1] Articole din noul Cod Penal, ce prevăd ca agravantă „cu aplicarea torturii”, sunt:

- Art.137, “Tratarea inumană”, unde se specifică categoriile de  victime a căror acte comise de tratare inumană sunt pedepsite;

- Art.151, part.2, “Daune  grave de sănătate sau integritate fizică comise intenţionat”;

-Art. 152, part.2, “Daune medii de sănătate sau integritate fizică comise intenţionat”;

- Art. 154, part.2, “Acte de violenţă sau tratare de boală în mod intenţionat”;

- Art. 165, part.2, “Traficul cu fiinţe umane”;

- Art.171, part.2, “Viol”;

- Art.188, part.2, “Furt înarmat”;

- Art. 189, part.2, “Şantaj”;

- Art. 206, part.2, “Traficul copiilor”; 

- Art.328, part.2, “Exces de putere”;