Nota
informativă
asupra Proiectului de Lege privind modificarea
şi completarea
unor acte legislative pentru documentarea
imparţială a leziunilor corporale
la victimele
torturii
Acest proiect de lege, fiind elaborat de către Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului în Moldova în pachet cu alte proiecte de legi în contextul promovării unei legislaţii de combatere şi prevenire a torturii, are drept scop asigurarea persoanei reţinute / bănuite / învinuite cu documentarea imparţială, corectă şi imediată a leziunilor corporale cauzate prin tortură, propunînd unele modificări şi completări în cadrul legislativ existent.
Prin celelalte două proiecte legislative, reieşind din practica şi experienţa în domeniul monitorizării fenomenului torturii în Moldova, Comitetul Helsinki a propus recunoaşterea torturii ca infracţiune şi perfecţionarea mecanismelor de colectare şi administrare a probelor menite să excludă aplicarea torturii, de examinare şi documentare a plîngerilor asupra cazurilor de tortură. Proiectul de lege în cauză vine să completeze aceste două iniţiative legislative prin reglementarea documentării leziunilor corporale la victimele torturii.
Certificatele, expertizele şi concluziile medicale imparţiale adeseori joacă un rol important în examinarea plîngerilor despre aplicarea torturii. În special este importantă expertiza medico-legală. Însă deoarece marea majoritate a victimelor torturii sînt persoane reţinute în locurile de detenţie, înfăptuirea unei expertize medico-legale, asupra leziunilor corporale imediat după cauzarea lor prin tortură nu întotdeauna este posibilă. Nici documentarea imediată a leziunilor corporale în locuri de detenţie nu are loc din cauza lipsei personalului medical calificat şi a prevederilor normative în domeniu. De aceea, în scopul asigurării unui proces de urmărire penală efectiv pe cazurile de aplicare a torturii, precum şi pentru colectarea la timp a probelor directe, propunem prin acest proiect de lege completarea cadrului legislativ prin care se propune asigurarea obligatorie a fiecărui loc de detenţie preventivă cu un medic-specialist, care va supraveghea toate persoanele aflate în detenţie sau arest şi va documentar eventualele leziuni corporale.
Comitetul Helsinki consideră că introducerea obligatorie a personalului medical în izolatoarele de anchetă penală sau detenţie provizorie va avea şi un impact pozitiv imediat - cazurile de aplicare a torturii vor devini mai rare, iar vizitele procurorului în aceste izolatoare - mai complete şi efective în sensul combaterii şi prevenirii acţiunilor de tortură.
Un al doilea aspect în această problemă se referă la expertiza medico-legală. Într-un şir de cazuri victimelor torturii nu li s-a oferit despăgubirea cuvenită şi persoanele cu funcţii de răspundere ce au aplicat tortură nu au primit pedeapsa cuvenită din cauza expertizei medico-legale incorecte. Personalul medical din cadrul instituţiilor de stat este mai des supus presiunii din partea factorilor externi ceea ce rezultă în emiterea unor avize incorecte în fapt şi în concluzie, adică nu poate fi respectat principiul imparţialităţii..
Analizînd problema, devine clar că un serviciu alternativ şi independent de efectuare a expertizei medico-legale pentru stabilirea gradului leziunilor corporale este o posibilitate pentru asigurarea victimelor torturii accesul egal la probe în susţinerea plîngerii sale. Astfel, în cazul înfiinţării birourilor individuale de expertiză medico-legală, cu obţinerea licenţei, persoanele reţinute şi deţinute în locurile de detenţie ar avea access neîngrădit la o examinare medico-legală chiar şi în incinta izolatorului. De asemenea se rezolvă şi problema documentării imediate a leziunilor corporale. Victimele torturii, indiferent de locul aflării lor, vor avea posibilitatea alegerii între experţii instituţiilor de stat şi private.
Prin urmare, propunem modificarea şi completarea respectivă a articolelor 64 şi 66 din Codul de procedură penală, a art. 25 din Legea privind arestarea preventivă, care se referă la drepturile bănuitului, inculpatului şi condamnatului în privinţa deservirii medico-sanitare, precum şi la apelarea la expertiza medico-legală, în special, la alegerea sa – a instituţiei de stat sau independente (private).
Dreptul de a se adresa la un expert medico-legal independent urmează a fi stabilit şi pentru avocaţi, care acordă asistenţă juridică persoanei supuse torturii. În acest sens urmează a fi completat alin.(2) art.68 al Codului de procedură penală şi art.45 al Legii cu privire la avocatură.
De menţionat că, Codul de procedură penală nu stabileşte un mecanism bine determinat al dispunerii şi efectuării unei expertize de alternativă, în special, de către un expert independent (nonguvernamental) şi mai cu seamă la cererea părţilor participante în proces. Deaceea se propune modificarea art.art. 139, 142 şi 148, 150 din Codul de procedură penală referitor la efectuarea obligatorie, la cererea părţilor, a expertizei medico-legale, inclusiv de către specialişti independenţi (particulari)
Realizarea efectivă a drepturilor persoanelor menţionate mai sus la o expertiză judiciară imparţială, efectuată de un expert independent invocă existenţa şi funcţionarea unor asemenea instituţii nonguvernamentale. Însă acestea, în special, Birourile de expertiză medico-legală private în Republica Moldova practic nu există şi la ora actuală nu pot fi create, dat fiind imperfecţiunea legislaţiei în vigoare în domeniu.
Pentru redresarea acestei situaţii se impune modificarea şi completarea art. 12 din Legea cu privire la expertiza judiciară, articolelor 9 şi 57 din Legea ocrotirii sănătăţii şi art. 8 pct. 27 alin. (1) din Legea privind licenţierea unor genuri de activitate cu amendamentele, potrivit cărora se va exclude monopolul nejustificat al instituţiilor de stat asupra exercitării expertizei medico-legale, precum şi ambiguitatea statutului şi competenţelor experţilor medico-legali privaţi, fapt care face ca prevederile Codului de procedură penală în vigoare privitor la expertiza de alternativă, precum şi principiile imparţialităţii ale aceluiaşi cod riscă să fie declarative.
Practica Comitetului Helsinki şi a altor organizaţii internaţionale de monitorizare a respectării drepturilor omului demonstrează, că supravegherea respectării legislaţiei în locurile de arestare preventivă, izolatoarele de detenţie preventivă şi instituţiile penitenciare, ce ţine de competenţa procuraturii, practic nu este efectivă. De aceea, Legea cu privire la procuratură se propune a fi concretizată, fiind introdusă cerinţa privind controlul sistematic obligatoriu a locurilor indicate de către procuror, cu luarea măsurilor, prevăzute de legislaţia de procedură penală, şi urmărirea penală a funcţionarilor organelor de drept care aplică tortura. Întru efiencitizarea acestei activităţi a procurorului, serviciile respective ale Procuraturii Generale ar putea fi dislocate în raioanele de reăedinţă a penitenciarelor, pe lîngă procuraturile teritoriale.
Totodată stîrneşte interes şi situaţia colaboratorilor organelor de drept antrenaţi în procesul de urmărire penală. Se ştie că lupta cu criminalitatea nu este uşoară, este însoţită de risc permanent, care implică şi o tensiune psihologică. Adeseori această tensiune psihologică se revarsă în familie, alteori la serviciu asupra persoanelor implicate în procesul de urmărire penală şi ignorarea continuă a acestui fenomen devine extrem de periculos pentru întreaga societate. De aceea, propunem de a completa Legea cu privire la poliţie cu un articol nou, pentru a acorda colaboratorului poliţiei dreptul la reabilitare psihologică. Într-u realizarea acestui drept, comisariatele de poliţie urmează a fi asigurate cu specialişti-psihologi care vor acorda asistenţă psihologică profesionistă în propriile unităţi speciale ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi ale altor instituţii de profil, pe bază de contract.
Considerăm,
că modificările şi completările prezentate în
proiect, vor spori eficienţa lucrului de combatere şi prevenire a
torturii, va apropia legislaţia naţională de standardele
internaţionale şi va contribui la garantarea respectării
drepturilor persoanelor arestate şi private de libertate de a nu fi
supuşi la tortură.
Ştefan Urîtu
Preşedintele Comitetului Helsinki
pentru Drepturile Omului în Moldova
privind modificarea şi completarea unor
acte legislative
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Art.
I. Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din
14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110,
art.447) se completează după cum urmează:
1.
Alineatul (2) al
articolului 64 se completează cu punctul 24 în
următoarea
redacţie:
“24) la alegerea sa, de a se adresa la un expert
medico-legal de stat
sau
independent pentru efectuarea examenului medico-legal, expertizei sau
contraexpertizei judiciare.”
2.
Alineatul (2) al
articolului 66 se completează cu punctul 35 în
următoarea
redacţie:
“35) la alegerea sa, de a se adresa la un expert
medico-legal de stat
sau
independent, pentru efectuarea examenului medico-legal, expertizei sau contraexpertizei
judiciare.”
3.
Alineatul (2) al
articolului 68 se completează cu punctul 4) în
următoarea
redacţie:
“4) la alegerea sa, de a se adresa la un expert
medico-legal de stat
sau
independent, pentru efectuarea examenului medico-legal, expertizei sau
contraexpertizei judiciare în privinţa persoanei pe care o apără sau interesele
căreia le reprezintă”.
4. Articolul 139 se completează cu alineatul (3)
în următoarea redacţie:
„(3) Examinarea medico-legala, la cererea
părţilor, poate fi efectuată de specialişti particulari.”
5. La alineatul (3)
al articolului 142, în propoziţia a doua, după cuvântul
„expert” se introduc cuvintele “din cadrul
unei instituţii de stat sau particulare”, în
continuare după text.
6. Alineatul (2) al articolului 148
în final se completează cu propoziţia „În cazul în
care contraexpertiza este cerută de către părţi, efectuarea
ei este obligatorie.”
7. Alineatul 4 al articolului 150
în final se completează cu propoziţia: „Dacă expertiza a
fost efectuată altfel decât în temeiul ordonanţei sau
încheierii organului de urmărire penală sau a instanţei de
judecată, odată cu prezentarea raportului se prezintă şi
expertul pentru verificarea competenţei lui şi consemnării altor
circumstanţe în modul prevăzut în alineatele (1) şi
(2).”
Art.
II. Legea cu privire la arestarea preventivă nr.1226-XIII din 27 mai 1997 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 1997, nr.69-70, art.579) cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează
după cum urmează:
1.
Articolul 25 se
modifică şi se completează după cum urmează:
v
la alineatul (5)
sintagma “lucrătorii medicali de la locul de arest
preventiv
îl supun” se substituie cu sintagma “administraţia locului de arest
preventiv este obligată să-i asigure supunerea”, şi în
continuare după text;
v
se completează cu
alineatul (8) în următoarea redacţie:
“(8)
Fiecare loc de arest preventiv este asigurat cu un medic-specialist, care cu
regularitate exercită controlul personal al fiecărei persoane
deţinute în privinţa leziunilor corporale, efectuează
documentarea completă şi corectă,precum şi informează
în scris despre aceasta procurorul.”
Art. III. Alineatul (1) al articolului 45 din Legea nr. 1260-XV din
19 iulie 2002 cu privire la avocatură (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova,2002, nr. 126-127, art. 1001) cu modificările şi
completările ulterioare, se completează cu lit. g) cu următorul
cuprins:
„g) la alegerea sa, să se
adreseze la un expert medico-legal de stat sau privat pentru efectuarea
examenului medico-legal, expertizei sau contraexpertizei judiciare în
privinţa persoanei pe care o apără sau interesele căreia le
reprezintă.”
Art.
IV. Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie
1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova; nr.34, art.373) cu
modificările şi completările ulterioare, se completează
după cum urmează:
1. Alineatul (2) al articolului 9 în final se
completează cu cuvintele „ , cu excepţia profesiunilor şi
genurilor de asistenţă medico-sanitară ce ţin de expertiza
medico-legală reglementată prin lege”.
2. Alineatul (2) al articolului 57 după cuvintele
“(biroul de
expertiză
medico-legală)” se completează cu cuvintele “atât de stat,
cât şi private”, în continuare după text.
Art.
V. Art.12 din Legea nr. 1086-XIV din
23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2000, nr. 144-145, art. 1056), cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează
după cum urmează:
- din alineatul (2) cuvintele „ , cu excepţia
expertizelor în
cauzele
penale privind infracţiunile comise împotriva vieţii,
sănătăţii, libertăţii şi
demnităţii persoanei” se exclud;
- articolul se completează cu alineatul (6) cu
următorul cuprins:
(6) „Birourile de
expertiză judiciară (experţii) particulare, inclusiv
medico-legale,
private activează în baza prevederilor Legii cu privire la
antreprenoriat şi întreprindere.”
Art. VI. Punctul 27 al alineatului (1) al articolului 8 din Legea
nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de activitate
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 108-109, art. 836),
cu modificările şi completările ulterioare, în
final se completează cu cuvintele „ , inclusiv medico-legale (cu
excepţia instituţiilor bugetare)”.
Art. VII. Articolul 12 al Legii cu privire la procuratură
nr.118-XV din 14 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr.73-75, art.328) se completează cu alineatul (3) în
următoarea redacţie:
“(3) Procurorul este obligat sistematic, nu mai rar
decât odată în săptămână, de a controla
respectarea interdicţiei absolute, stabilite de Constituţia
Republicii Moldova şi tratatele internaţionale, la care Republica Moldova
este parte, la interzicerea
aplicării torturii şi tratamentelor cu cruzime şi inumane
în locurile de arest preventiv şi locurile de executare a pedepsei.
În cazurile primirii unei declaraţii sau plângerii despre aplicarea torturii ori
tratamentelor cu cruzime sau inumane
în locurile indicate şi, de asemenea, în cazurile
depistării nemijlocite a infracţiunii, procurorul este obligat de a
întreprinde măsuri, în limitele competenţei sale, conform
prezentei legi şi art.52 al Codului de procedură penală.”
Art. VIII. Legea cu privire la
poliţie nr.416-XII din 18 decembrie 1990 (republicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.17-19, art.56) cu
modificările şi completările ulterioare, se completează cu
articolul 33/1 în următoarea redacţie:
“Articolul 33/1. Dreptul colaboratorului poliţiei la
reabilitare psihologică
(1) Colaboratorii poliţiei,
activitatea cărora este nemijlocit legată cu procesul de
urmărire penală, au dreptul la
reabilitare psihologică, care este efectuată în fiecare
comisariat de poliţie de către specialişti-psihologi, în
baza Regulamentului aprobat de Ministerul Afacerilor Interne de comun acord cu
una din instituţiile de specialitate.
(2) Reabilitarea psihologică a
colaboratorilor de poliţe poate fi realizată în propriile
unităţi speciale ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi
ale altor instituţii de profil, pe bază de contract
Art. IX. - Dispoziţii
finale şi tranzitorii
1. Guvernul, în termen de 3 luni, va aduce actele sale normative
în conformitate cu prezenta lege.
2. Ministerul Afacerilor
Interne va elabora şi va adopta Regulamentul cu privire la reabilitarea
psihologică a colaboratorilor poliţiei.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI