COMUNICAT DE PRESĂ

privind

situaţia respectării drepturilor persoanei private de libertate din Republica Moldova

Prezentul comunicat se bazează pe informaţiile obţinute în urma examinării şi arhivării majorităţii plîngerilor parvenite la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova (CHDOM) din perioada 01 ianuarie - 01 august 2007. Informaţia ce se conţine în acest comunicat reflectă, în mare măsură, cum sunt respectate Drepturile Omului în Republica Instituţii Penitenciare (I.P.) Moldova.

Pentru început scoatem în evidenţă că în perioada respectivă la CHDOM au parvenit peste 350 de plîngeri, dintre care peste 245 au fost examinate de Clinica Juridică şi arhivate. Este necesar de menţionat că din cele 245 de plîngeri 201 au parvenit din Instituţiile Penitenciare şi instituţiile de detenţie preventivă, ceia ce constituie circa 82 %. Iar cele 44 rămase, circa 18 %, parvin din afara IP şi au ca obiect diferite solicitări, precum: consultaţii juridice şi consultaţii de perfectare a cererii la CEDO, asistenţă juridică, observatori în instanţă etc.

Referindu-ne la cele 82 % (201 plîngeri) menţionăm că acestea parvin practic din toate I.P. Însă, cele mai multe revin totuşi: I.P. nr. 13 din m. Chişinău (65 plîngeri sau circa 32%); I.P. nr. 4 din c. Cricova (20 plîngeri sau circa 10%); I.P. nr. 1 din m. Bălţi; I.P. nr.3 din o. Leova; I.P. nr. 15 din c. Cricova; I.P. nr. 6 din o. Soroca a cîte 15-16 plîngeri circa 8%.

În aceste şapte luni de zile sau evidenţiat următoarele evenimente de încălcare în masă a drepturilor persoanelor private de libertate:

1. Greva foamei de la I.P. nr. 6 din o. Soroca care a fost condiţionată de abuzurile administraţiei pe marginea dreptului la intrevedere;

2. Revoltele condamnaţilor bolnavi de tuberculoză deţinuţi la I.P. nr. 13 din m. Chişinău, conţinute în mai mult de 30 de plîngeri recepţionate de CHDOM. Aceste în esenţă se referă la condiţiile submizerabile de detenţie în care se deţin condamnaţii de bolnavi de tuberculoză şi care altfel decît inumane şi degradante nu pot fi calificate (alimentaţie mizerabilă, asistenţă medicală sub oricare nivel, suprapopularea camerilor, lipsa oricăror condiţii: ventilare, duş, etc.) şi care pun în pericol viaţa şi sănătatea acestora;

3. Revoltele condamnaţilor de la I.P. nr. 4 din c. Cricova, conţinute în mai mult de 15 plîngeri şi condiţionate de comportamentul abuziv şi ilegal al administraţiei şi colaboratorilor penitenciarului. Acesta fiind manifestat prin sancţiuni fără temei şi acte de tortură aplicate condamnaţilor de către colaboratorii Pascal Andrei, Mînza Vladimir ş.a.

Totodată, menţionăm că nu se simte careva schimbări în bine privind respectarea drepturilor condamnaţilor în raport cu anul 2006, ci în unele cazuri chiar o încălcare mai gravă (cazurile deţinuţilor din I.P. 4, 6 şi 13 menţionate) a acestor drepturi. În acelaşi timp, Comitetul pentru Plîngeri, ca instituţie creată prin Lege şi chemată combată abuzurile şi ilegalităţile din I.P., rămîne total ineficientă. La fel şi Centru pentru Drepturile Omului, cu toate că a fost legalizat ca mecanism antitortură, nu reuşeşte să influenţeze în bine respectarea drepturilor persoanelor private de libertate. Astfel, continuă să fie înregistrate încălcare următoarelor drepturi a persoanelor private de libertate:

Dreptul la ocrotirea sănătăţii (prevăz. de art 166, alin. (1), lit. (f) C.E. al RM) şi la asistenţă medicală a persoanelor condamnate (249 ali. (1) C.E al RM) de legislaţia RM. Încălcarea acestui drept este înregistrat practic în majoritatea instituţiilor penitenciare, însă mai mult ese în evidenţă din conţinutul plîngerilor la SRPL din c. Pruncu şi I.P. 13, m. Chişinău, care este sub oricare imaginaţie (în sens negativ).

Dreptul de a nu fi supus torturi şi nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (art. 5 Declaraţia Universală, art.3 din CEDO, art.24 Constituţia RM, etc). Cu toate că acest drept se regăseşte într-un şir de acte internaţionale şi naţionale de o importanţă majoră el continue să fie în Republica Moldova grav îcălcat. Iar, cazurile deţinuţilor de la I.P. nr.4 confirmă că tortura în aceste instituţii este o normă şi se întîlneşte la tot pasul

Dreptul la intrevederile este prevăzut de art. 232 C.E. al RM. Rămîne a fi un serviciu oferit condamnaţilor din partea administraţiei şi nu o prevedere legală de executat. Acest fapt este confirmat şi de greva foamei din I.P. nr. 6 din Soroca, la care au recurs condamnaţii pentru a scoate în evidenţă şi aşi apăra acest drept.

Dreptul condamnaţilor la alimentare cu respectarea normelor minime stabilite de guvern (art.247 C.E. al RM) la fel este încalcat grav şi rămîne a fi actual. În special încălcarea acestui drept este invocată de condamnaţilor bolnavi.

Dreptul la apărare (garantat atît de art. 6 alin. 3 lit. c din CEDO cît şi de art. 26 Constituţia RM, art. 166 (1) b) C.E.al RM), Dreptul la corespondenţă şi convorbiri telefonice (prevăzut de art.30 Constituţia RM şi art. 229 C.E. al RM), Dreptul de a avea acces la informaţie (art. 227 C.E. al RM) şi la dispoziţiile legale, documentele privind executarea pedepsei privative de libertate (art. 228 C.E. al RM), Dreptul de a adresa petiţii (prevăzut de art. 166 ali (1) lit c) CE al RM), Dreptul la un proces echitabil (prevăzut de Art 6.1 din CEDO) ş.a. rămîn în continuare a fi invocate, de către persoanele private de libertate, ca fiind încălcate, mai mult ca atît unii condamnaţi (spre ex. cei de la I.P. nr. 17 din o. Rezina) le apreciază ca pe cele din “lagările de concentrare fasciste” invocînd “lipsa de acces la informaţie, lumină insuficientă, duşu odată în 15 zile, încălcare tuturor normelor igienice, de dezinfectare etc.”..

Din pîngerile parvenite la CHDOM şi examinate acestora putem deduce că în Republica Moldova, fără careva schimbări în bine, are loc încălcarea gravă a unui şir de drepturi a persoanelor private de libertate.

Totodată, ca factori ce condiţionează aceste încălcări rămîn să iasă în evidenţă: a) starea economică a ţării (factor ce nu permite crearea de condiţii de detenţii, realizarea diferitor proiecte etc.); b) cunoaştere insuficientă a legislaţiei în vigoare din partea funcţionarilor şi nu numai, (factor ce duce la încălcarea în masă a Drepturilor Omului şi la scăderea gradului de responsabilitate); c) de prezenţa relei credinţe în exercitarea funcţiei şi urmărirea unor interese meschine, care se realizează prin mecanisme birocratice, de tergiversare în luarea deciziilor et.

Reieşind din cele expuse pentru şi urmărind scopul recunoaşterii, implementarii şi respectării mai profundă a Drepturilor Omului în Republica Moldova, se impun a fi scoase în evidenţă următoarele recomandări:

1. Ameliorarea situaţie economice (salarizare decentă, investirea în diverse proiecte etc.), cît şi gestionarea transparentă, tehnocrată a mijloacelor repartizate;

2. De perfecţionat mecanismul de control bilateral (din partea organelor statului şi a societăţii civile) pentru ridicarea eficienţei acestuia privind respectarea drepturilor omului;

3. De realizat diverse programe de informare-instruire în domeniul Drepturilor Omului, atît pentru cetăţeni, cît şi/sau în special, pentru funcţionari.

Teo Cârnaţ

Director executiv CHDOM