16.02.2009

Comunicat de presă

Hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 30.12.2008 este prima de acest gen în Republica Moldova. Ca precedent, aceasta reprezintă o valoare semnificativă.

Este practic pentru prima dată când instanţele naţionale, respectând jurisprudenţa Curţii Europene (în special cazul „Ilascu şi Altii v. Republica Moldova şi Fedederaţia Rusă”), condamnă autorităţile RM si a FR pentru nelegiuirile comise de regimul autoproclamat de la Tiraspol.

Astfel, în partea motivantă a hotărârii se menţionează: „Instanţa consideră că au fost grav violate drepturile deţinuţilor, protejate de art. 3 a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, ratificată atât de RM, cât şi de FR. Judecata a constatat că CHDOM prin comunicatul de presă din 11 februarie 2003 şi prin scrisori directe a sesizat reprezentanţii statelor semnatare. Deaoarece nici RM şi nici FR nu au reacţionat la apelul CHDOM, instanţa consideră că ambele state poartă responsabilitate pentru violarea drepturilor deţinuţilor din OŞC 29/8 din Bender, insă ţinând cont de gradul de influenţă asupra regimului de la Tiraspol, Federaţia Rusă poartă o vină mai mare pentru cele întâmplate. Statele nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate şi nu au oferit populaţiei civile instrumente efective de soluţionare a problemelor ce apar atât în zona de securitate, cât şi pe teritoriul controlat de regimul de la Tiraspol”.

Observăm că instanţa a dat o calificare exactă a faptelor, constatând că vina RM şi a FR in violarea articolului 3 a Conventiei Europene (interzicerea torturii) rezidă anume în omisiunea acestora de a reacţiona la sesizarea CHDOM si a deţinutilor privind condiţiile inumane de detenţie din Penitenciarul nr. 8 mun. Bender.

Totuşi, este necesar de accentuat că simpla constatare a faptului violării articolului 3 CEDO în privinţa Reclamanţilor nu întruneşte completamente cerinţele unui remediu efectiv. Prin urmare, Reclamanţii sunt îndreptăţiţi de a se considera în continuare victime. Or, Curtea Europeană a statuat, că pe lângă consatarea calităţii de victimă a Reclamanţilor mai este necesar ca această constatare să fie însoţită de o compensaţie echitabilă şi atragerea la răspundere a persoanelor vinovate (Yasa v.Turcia, Assenov şi alţii v. Bulgaria). Suma oferită de către instanţă: 200 Euro din contul RM şi 500 Euro din contul FR pentru fiecare Reclamant, nu este una echitabilă.

Pentru motivele că compensaţia oferită Reclamanţilor nu o considerăm a fi proporţională suferinţelor, vom ataca prezenta hotărâre. Vom ataca hotărârea şi pentru faptul că instanţa de fond a respins în întregime pretenţiile referitoare la cheltuielile de judecată care, în decurs de 6 ani s-au ridicat la 32 660 Euro.

De asemenea, CHDOM va solicita în continuare autorităţilor competente ale RM şi FR să atragă la răspundere persoanele vinovate direct de detenţia Reclamanţilor în condiţii inumane, cât şi să întreprindă măsuri pentru a redresa condiţiile inumane de detenţie din Penitenciarul nr. 8 mun. Bender.

Andrei Briceac

Jurist în cadrul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova