Persoanele cu statut de refugiat şi beneficiarii de protecţie umanitară din Republica Moldova nu beneficiază de Buletine de identitate şi Documente de călătorie

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (CHDOM) examinează plîngerea unui grup de 16 refugiaţi şi beneficiari de protecţie umanitară cărora nu li s-au eliberat buletine de identitate naţionale şi documente de călătorie. În procesul apărării drepturilor acestora, CHDOM s-a adresat pe rînd în toate instanţele naţionale.

Deşi Legea cu privire la Statutul Refugiaţilor a fost adoptată în iulie 2002 şi publicată în Monitorul Oficial în septembrie 2002, nici un refugiat din Republica Moldova nu beneficiază pînă în prezent de documente de calătorie, iar procedura de acordare a buletinului de identitate pentru refugiaţi este tergiversată pe o perioadă de timp care depăşeşte limitele legale. Nu este clară situaţia beneficiarilor de protecţie umanitară, care au documente de hârtie, format A4, şi care nu le permit exercitarea unor drepturi fundamentale.

În acest sens, refugiaţii şi persoanele cu statut de protecţie umanitară nu pot dispune de un şir de drepturi fundamentale ca urmare a lipsei documentelor prevăzute de lege sau a tergiversării oferirii acestora.

Avem aici în vedere în special:

- dreptul la căsătorie,

- dreptul de a dispune de procură notarială şi alte acte eliberate de notari,

- dreptul la liberă circulaţie,

- dreptul la muncă.

- dreptul la viaţă şi sănătate, ş.a

În acest sens pentru a proteja drepturile acestor persoane, CHDOM a acordat refugiaţilor asistenţă juridică, adresând o cerere către Biroul Migraţie şi Azil al R.M, pentru ca acest organ să urgenteze procedura de acordare a acestor documente.

Ulterior, din cauza inacţiunii Biroului Migraţie şi Azil, CHDOM a fost nevoit să adreseze o cerere în Contencios administrativ la Curtea de Apel Chişinău, pentru a impune organele de stat să ofere refugiaţilor documentele stabilite prin lege.

La 21 octombrie 2008 Curtea de Apel a satisfăcut parţial pretenţiile refugiaţilor, cerînd organelor de stat să elibereze documentele cerute. În decizia sa, însă Curtea de Apel nu a indicat la ce dată sunt obligate organele de stat să ofere refugiaţilor aceste documente.

La 5 decembrie 2008 grupul de refugiaţi reprezentat de juristul CHDOM Cebotari Mihail, a depus o cerere de recurs prin care solicită soluţionarea cît mai urgentă a problemei actelor de identitate şi de călătorie, prezentarea scuzelor oficiale pentru încălcarea drepturilor omului, precum şi repararea prejudiciului material şi moral cauzat de acţiunile organelor de stat. La 8 aprilie 2009 Curtea Supremă de Justiţie a lăsat în vigoare decizia Curţii de Apel, respingînd recursul grupului de refugiaţi.

Subliniem în continuare că lipsa acestor acte îi afectează negativ pe refugiaţi, aceştia fiind într-o perpetuă perioadă de adaptare. Astfel, sunt refugiaţi care-şi aşteaptă actele din primăvara anului 2002. Unora li s-a ivit şansa de a-şi găsi un post de lucru peste hotarele ţării noastre, dar nu se pot efectiv deplasa. Alţii nu au reuşit să meargă în afară ţării pentru intervenţii chirugicale care nu pot fi efectuate la noi (operaţie la inimă, pentru procreare, cancer). O mare parte din refugiaţi nu şi-au văzut de foarte mult timp rudele, iar unii dintre ei nu au avut posibilitatea de a participa la înmormântarea propriilor părinţi sau a altor rude apropiate. O altă categorie de refugiaţi au afaceri de familie peste hotare pe care nu le pot gestiona. Astfel, pierderile morale şi materiale ale fiecăruia dintre refugiaţi variază de la 150 000 lei la 1000000 lei.

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) precum şi Biroul Migraţie şi Azil (BMA) invocă drept motiv pentru neeliberarea actelor pentru refugiaţi, lipsa resurselor bugetare. Direcţia Refugiaţi aflată în subdiviziunea Biroului de Migraţie şi Azil a declarat că este necesară tipărirea a 4000 de acte de identitate a căror cost este de 136 000 euro. Menţionăm că în Republica Moldova, la 1 ianuarie 2008 erau 151 de refugiaţi şi beneficiari de protecţie umanitară (conform datelor Biroului Naţional de Statistică) şi că 15 000 de euro au fost achitaţi deja din fondurile Comisiei Europene. Oficiali de la BMA au argumentat că tipografiile specializate în tipărirea documentelor de identitate refuză comanda cu un tiraj mai mic de 4000 mii exemplare, însă nu au prezentat dovezi în acest sens.

De asemenea menţionăm că în contextul în care cetăţenii R.M îşi pot perfecta cîte două paşapoarte internaţionale, ar fi corect ca refugiaţii să beneficieze minimum de unul. Considerăm că statul Republica Moldova utilizează această paşaportizare ca o modalitate de acumulare a venitului de la populaţie, iar în cazul refugiaţilor, autorităţile neglijează drepturile acestora timp de aproximativ cinci ani.

Subliniem că neoferirea documentlor refugiaţilor şi beneficiarilor de protecţie umanitară, urmează a fi dictată doar de cauze ce ţin de protecţia securităţii naţionale, ceea ce în acest caz nu este valabil În contextul în care statul nostru şi-a asumat obligaţia internaţională de a asigura respectarea drepturilor acestor categorii social defavorizate, atestăm din partea autorităţilor o atitudine neglijentă asupra situaţiei refugiaţilor, care durează deja de 5 ani..

Menţionăm că în cazul în care R.Moldova nu îşi va respecta obligaţiile internaţionale asumate, nu este exlus ca persoanele afectate să se adreseze la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului(CEDO) pentru repararea prejudiciilor efectiv cauzate.

.

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova recomandă:

- Eliberarea de către Biroul de Migraţie şi Azil a actelor de identitate şi documentelor de călătorie pentru refugiaţi şi beneficiari de protecţie umanitară în termenul legal, iar în caz de imposibilitate într-un termen cât mai scurt.

- Oferirea de scuze publice refugiaţilor şi beneficiarilor de statut de protecţie umanitară pentru privarea acestora de dreptul la acte de identitate.

- Crearea în cadrul Parlamentului a unei comisii de anchetă în vederea cercetării faptelor legate de nedocumentarea refugiaţilor şi beneficiarilor de statut de protecţie umanitară.

- Respectarea drepturilor refugiaţilor şi persoanelor cu statut de protecţie umanitară cât şi implementarea practică a standardelor internaţionale în acest domeniu de către organele de stat abilitate.

- Reprezentantului Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi să facă uz de competenţa sa pentru a determina autorităţile Republicii Moldova să-şi onoreze angajamentele naţionale şi internaţionale la capitolul menţionat.

NOTĂ:

Conform Legii privind azilul în Republica Moldova, art.17, al. (1) „Statutul de refugiat se recunoaşte, la solicitare, străinului care, în virtutea unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara ţării a cărei cetăţenie o deţine şi care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu doreşte să se pună sub protecţia acestei ţări; sau care, nedeţinînd nici o cetăţenie şi găsindu-se în afara ţării în care îşi avea domiciliul legal şi obişnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu doreşte să se reîntoarcă.”

„Protecţia umanitară se acordă străinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi în a cărui privinţă există motive de a crede că, la întoarcerea în ţara de origine, va fi expus unui risc serios şi din cauza acestui risc nu poate sau nu doreşte să obţină protecţia acelei ţări.” (Legea privind azilul în Republica Moldova, art.19, al. (1)

Statutul beneficiarilor de asistenţă umanitară este similar cu cel al refugiaţilor. În acest sens aceştia trebuie să beneficieze de asemenea de documente relevante care ar confirma statutul lor şi i-ar asista în viaţa lor în Republica Moldova.

Director executiv al CHDOM

Teodor Cârnaţ

Preşedinte CHDOM

Ştefan Urîtu