Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova duce luptă ascunsă cu asociaţiile incomode,

inclusiv utilizând un sistem de evidenţă şi de procesare a petiţiilor,

care permite corupţia şi „cumătrismul”

1. La 19 mai 2006, în preajma pregătirii Adunării Generale a Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, preşedintele Comitetului a adresat o petiţie Ministerului Justiţiei, prin care solicita copiile de pe documentele aflate în dosarul organizaţiei. Informaţia solicitată a fost refuzată de minister, iar când a fost contactat telefonic, Domnul viceministru Eşanu a reproşat: „Domnule Urîtu, ce doriţi să vă soluţionaţi problemele pe contul ministerului?”.
2. Ulterior, deja la Adunarea Generală, documentele respective erau utilizate de un membru al Comitetului, în scopul defăimării Preşedintelui. Mai mult ca atât, se poate demonstra că documentele care au fost refuzate Preşedintelui Comitetului au fost date unui membru al Comitetului (Serghei Ostaf) chiar mai înainte ca acesta să le solicite (vezi anexele 1 şi 2 şi compară data şi numerele de intrare şi ieşire din Minister).
3. Preşedintele Comitetului, dl Ştefan Urîtu, verificând la faţa locului modul de înregistrare şi evidenţă a petiţiilor şi scrisorilor (în măsura în care era posibil s-o facă), a constatat că sistemul de evidenţă permite favorizarea anumitor persoane, modificarea datelor de intrare şi ieşire. Înscrisurile în Registrul de evidenţă se fac în aşa mod, încât este posibil înscrierea adăugătoare, sub alt sistem de codificare ş.a.
4. Solicitată să creeze o comisie ad-hoc pentru examinarea situaţiei cu petiţiile Comitetului, Doamna viceministru Mocanu a făcut totul pentru a muşamaliza situaţia şi nici până în prezent nu a dat un răspuns corespunzător adresării noastre.
5. Slăbiciunea sistemului de înregistrare şi procesare a cererilor cetăţenilor şi organizaţiilor s-a confirmat ulterior prin procedura de înregistrare a modificărilor la Statutul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului. Au fost necesare circa două săptămâni pentru ca să fie găsită persoana responsabilă de recepţionarea documentelor. Zi la zi, dl Urîtu a telefonat de zeci de ori la diverse numere de telefon (probabil este şi un sistem de blocare a anumitor numere), pentru ca, fiind în sfârşit găsită, să-mi spună că ei nu sunt agenţie de consultaţie şi că trebuie să ne adresăm la Centru de Informare Juridică.
6. Deşi, conform legislaţiei în vigoare, documentele urmează a fi prezentate secretariatului Ministerului de Justiţie, Comitetului i s-a cerut să le plaseze într-o ladă la intrare în Minister, însă în aşa fel, nimeni nu poate confirma când au fost plasate şi când au fost extrase documentele. Mai mult ca atât, extragerea documentelor se face de către secretariat şi tot ei le transmit adresaţilor atunci când găsesc de cuviinţă, pentru că nu se poate demonstra nimic prin documente.
7. După ce domnul Vitalie Pârlog a devenit Ministru al Justiţiei am readresat o solicitare să verifice dacă au fost sau nu admise abuzuri şi ilegalităţi din partea funcţionarilor Ministerului Justiţiei la refuzul de înregistrare la modificărilor al Statutul CHDOM. Cu părere de rău, a fost necesar încă aproape o lună, pentru ca să primesc acelaşi răspuns, de data aceasta semnat de viceministru doamna Mocanu, cu acelaşi conţinut ca şi răspunsul semnat de fosta Ministru, Doamna Iftodi.
8. Cererea în Curtea de Apel a fost depusă la 31.10.2006 şi după mai multe acţiuni vădit orientate spre tergiversarea procesului (neprezentarea în proces pe motiv că au uitat, apoi pe motiv că s-a îmbolnăvit reprezentantul, apoi că reprezentantul a fost concediat şi tot aşa mai departe – stil cunoscut al Ministerului Justiţiei din Republica Moldova), la 20 decembrie 2006, instanţa de judecată s-a văzut obligată să pronunţe hotărârea (vezi anexa). Nu putem spune că suntem satisfăcuţi de Hotărârea pronunţată, pentru că instanţa nu s-a expus pe toate capetele cererii CHDOM, însă am decis să nu atacăm această Hotărâre pentru că scopul nostru este înregistrarea modificărilor la Statut şi implicarea CHDOM în activităţile statutare.
9. Curtea de Apel a obligat Ministerul Justiţiei în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii să înregistreze modificările la Statutul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din RM prezentate la 19 august 2006. Aceasta înseamnă că la data de 10 ianuarie 2007 hotărârea a intrat în vigoare, însă Ministerul nu se grăbeşte să execute Hotărârea judecătorească. Mai mult ca atât, în discuţiile pe care le-am avut la Ministerul Justiţiei, funcţionarii de acolo au pornit pe calea solicitării actelor şi informaţiilor suplimentare, neprevăzute de legislaţie (cum ar fi decizia organului care a convocat Adunarea Generală, informaţii despre sediu, se pune la îndoială dacă modificările sunt importante sau mai puţin importante etc.).

Concluzii:

1. Probabil că strategia Ministerului este de a lichida complet Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, iar dacă aceasta este imposibil, atunci să tărăgăneze la maximum înregistrarea modificărilor la statut (ştiind că aceasta creează colizii în activitatea organizaţiei şi, mai ales la atragerea finanţatorilor), să creeze alte piedici în activitatea CHDOM şi în aşa fel favorizând alte organizaţii (care sunt mai tolerante faţă de tortură şi tratamentul inuman din penitenciare, care nu vor ajunge până la Curtea Europeană, apărând drepturile omului şi buna guvernare) să acopere aria de activitate pe care CHDOM este puternic şi prezent de peste zece de ani. Sau poate funcţionarii Ministerului Justiţiei îşi au ONG-urile sale, prin intermediul cărora spală banii şi de aceea nu au nevoie de organizaţii care „scot gunoiul” din Republica Moldova ?
2. Ţinând cont de situaţia similară creată în jurul altor asociaţii, cum sunt „Mişcarea Acţiunea Europeană” şi „Asociaţia Scauţilor”, a Confederaţiei Sindicatelor Independente concluzionăm că în Republica Moldova se încalcă dreptul la libertatea de asociere.
3. În contextul celor expuse ne exprimăm alarmarea în legătură cu proiectul de lege privind asociaţiile obşteşti, propus de Ministerul Justiţiei şi adoptat în prima lectură de către Parlament. Considerăm acest proiect de lege ca o tentativă de a da în mâinile Ministerului Justiţiei un nou instrument de răfuială şi strangulare a organizaţiilor neguvernamentale incomode. Cerem revizuirea proiectul de lege nominalizat şi ne exprimăm disponibilitatea de a participa activ la reexaminarea şi îmbunătăţirea proiectului dat de lege.