Noi cazuri de tratament inuman şi tortură în penitenciare

Penitenciarele RM nu asigură condiţiile necesare resocializării celor condamnaţi. Mai mult decât atât, noţiunea de resocializare este interpretată diferit de către administraţiile penitenciarelor şi chiar de către conducerea Departamentului Instituţiilor Penitenciare. Astfel drept metode pentru resocializarea deţinuţilor sunt folosite tratamentul inuman şi tortura .

În acest context drept confirmare a afirmaţiei de mai sus serveşte situaţia deosebit de gravă a 2 deţinuţi din Penitenciarul nr. 16 din localitatea Pruncul.

Deţinutul Canuda Valeriu se află pe patul de moarte fiind diagnosticat cu diagnoza: Boală traumatică a creierului. Micro, macroangiopatie mixtă (posttraumatică, discogenă, dismetabolică, vasculară) cu tetrapareza spastico-atrofică pronunţată în picioare şi moderată în mâini cu accent în hemicorpul stâng cu sindrom miofascicular, dereglări sfincteriene tip central, cu dereglări psihovegetative şi cognetive moderate, tulburări vegetative cu sindrom sinestopatic pronunţat. Cauza apariţiei afecţiunilor date serveşte violenţa fizică aplicată asupra deţinutului în perioada de aflare sub urmărire penală şi deţinere în izolatorul de urmărire penală. Un detaliu important este faptul că de mai bine de 1 an, temperatura corpului deţinutului Canuda, variază între 37 şi 40 grade Celsius. Deplasarea desinestătătoare a acestuia este imposibilă întrucât de mai mult de 6 luni este ţintuit la pat.

Nenumăratele demersuri făcute atât de către deţinut, cât şi de către Comitetul Helsinki pentru declanşarea procedurii de eliberare a deţinutului de la executarea pedepsei în condiţiile stabilite de art. 95 al Codului Penal al RM, nu au reuşit să determine administraţia penitenciarului să iniţieze procedura de eliberare. Dimpotrivă acestea au atras după sine grave repercursiuni asupra deţinutului. Efectul a fost lipsirea acestuia de acele puţine medicamente care îi permiteau să supraveţuiască. Acest fapt, precum şi presiunile la care este supus, vor grăbi semnificativ apropierea decesului său. Din informaţiile primite de la rudele deţinutului, acesta în semn de dezacord faţă de tratamentul supus a declarat greva foamei.

Gulian Vladislav la fel suferă de o afecţiune foarte gravă, mai mult decât atât aceasta este incurabilă. Diagnosticul ce i-a fost stabilit este: Encefalopolineuropatie toxico-infecţioasă (HIV, SIDA) cu tetrapareza spastico-atrofică, uşoară în mâini şi picioare, tulburări severe de mers, toracolumbalgie vertebrogenă violentă cu dereglări de ortostatiune pronuţate şi sindrom musculotonic. Un moment extrem de important este faptul că deţinutul Gulian la fel nu se poate deplasa desinestătător, transportările acestuia la investigaţii medicale, făcându-se în poziţie orizontală.

Nici în acest caz administraţia penitenciarului nr. 16 nu a reacţionat corespunzător, pentru a declanşa procedura de eliberare a deţinutului în condiţiile art. 95 Cod Penal al Republicii Moldova.

Deţinerea celor doi deţinuţi, în condiţiile în care aceştia nu pot să execute pedeapsa ce le-a fost aplicată, reprezintă un act de tortură şi tratament inuman . Deasemenea aceasta reprezintă o modalitate de a arăta celorlalţi deţinuţi, că divulgarea problemelor cu care se confruntă va atrage un tratament similar celui la care sunt astăzi supuşi Canuda Valeriu şi Gulian Vladislav.

Teodor Cârnaţ,

Director Executiv al CHDOM