COMUNICAT DE PRESĂ

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova (CHDOM) este sesizat în continuu de către deţinuţii din penitenciarele Republicii Moldova, adresând petiţii care, în mare parte, se referă la condiţiile rele de detenţie şi tratamentul inuman şi degradant la care sunt supuşi deţinuţii. În urma examinării acestor plângeri, CHDOM a întreprins mai multe acţiuni, prin care a încercat să ia legătura cu administraţia Departamentului Instituţiilor Penitenciare (DIP) întru soluţionarea acestor cazuri sau, cel puţin, a cerut acordul privind accesul reprezentanţilor CHDOM în penitenciare pentru a constata dacă plângerile parvenite sunt întemeiate. Cu părere de rău, administraţia DIP s-a arătat indispusă să acorde informaţii sau sprijin în acest sens, cu atât mai mult a interzis accesul CHDOM în penitenciare.

Conferinţele de presă organizate la sediul CHDOM, cu tematica torturii din cadrul penitenciarelor Republicii Moldova n-au făcut decât să dea prilej reprezentanţilor DIP pentru a demonstra, din nou, că la baza activităţii lor stă falsitatea, cruzimea şi ilegalitatea.

Referitor la cazurile de tortură expuse în conferinţele de presă de către CHDOM, menţionăm următoarele:

1. Serghei Bezman, ne-a informat că la data de 3 aprilie 2008 a fost insultat, ameninţat şi bătut de către Alexandru Ivanovici Malina, angajat al penitenciarului. Petiţionarul s-a plâns că a fost bătut cu picioarele în piept, lovit cu capul de pereţi pe motiv că a adresat mai multe petiţii dlui Marian Lupu, Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova. La fel, acesta a fost impus să mănânce plângerile şi ameninţat că îi vor fi rupte mâinile. La examinarea deţinutului, CHDOM a constatat că în afară de vânătăile proaspăt provocate în regiunea cutiei toracice, care semănau a fi aplicate în timpul şi în condiţiile menţionate de deţinut, mai exista inflamaţia de la cap şi de la cavitatea bucală, care, după cum se afirmase, i-au fost produse în timp ce-l impuneau să mănânce scrisorile trimise dlui Marian Lupu. Serghei Bezman a solicitat să fie vizitat de medicul penitenciarului, dna Ludmila Ivanovna Şişcova. Din declaraţiile acestuia, dumneaei i-a zis: „nu este nimic grav, vei sta puţin şi îţi va trece”. Pentru a contesta pedeapsa ilegală la care a fost impus, Bezma a declarat greva foamei la 12 iunie 2008 care continuă până în prezent. În acest caz, Comitetul de Plângeri trebuie să-l viziteze pe deţinut şi să se expună asupra măsurilor disciplinare aplicate, însă secretara Comitetului de Plângeri a declarat că, din lipsa de mijloace financiare, acesta, practic, nu mai activează din 1 ianuarie 2008. Administraţia penitenciarului nu a întreprins nici o măsură pentru a asigura siguranţa lui Bezma, iar angajatul penitenciarului care l-a impus să mănânce petiţiile lucrează până în prezent. Mai mult decât atât, în cadrul penitenciarului activează încă doi fraţi ai acelui angajat, iar siguranţa lui Bezma fiind serios pusă în pericol.

2. Cetăţeanul german Arendt Thomas a fost atras ilegal la răspundere penală, fiind închis la penitenciarul din or. Cricova. Administraţia i-a spus că în caz că doreşte condiţii europene de detenţie – să şi le facă singur. Astfel A. Thomas a făcut reparaţie în celulă din contul său şi al Ambasadei Germane. Ulterior, acesta a fost transferat ilegal la penitenciarul din Taraclia, apoi la penitenciarul Pruncul şi, mai târziu, la penitenciarul nr.13. În fiecare dintre aceste peniteciare, deţinutul a reparat câte o celulă, în total fiind patru. A. Thomas s-a mai plâns la CHDOM şi pe motive de foame, iar în vizitele făcute, CHDOM i-a adus mâncare.

3. La data de 2 iunie 2008 CHDOM a fost sesizat printr-o telegramă de către Rusu Nadejda, care ne-a comunicat că, fratele său, Ion Popov, a fost maltratat şi se află într-o stare gravă la Spitalul nr. 1 din or. Chişinău. Deplasându-ne la spital, am constatat că medicii din secţia traumatologie nu erau dispuşi să ne dea careva informaţii, decât dacă primeau o indicaţie de la medicul-şef. Ion Popov era legat de pat cu cătuşe, fiind într-o stare gravă, cu echimoze la ochi, mai ales în partea stângă, cu o fractură la craniu şi, probabil, fractură a nasului. Ion Popov a declarat că nu ştie ce s-a întâmplat cu el, că, de fapt, în starea asta s-a trezit. Acest lucru demonstrează că el s-a aflat într-o stare şi mai gravă, iar în timpul discuţiilor avute cu el, CHDOM a constatat că el îşi pierdea cunoştinţa şi vorbea greu.

4. Deţinutul Lilian Burcă, la data de 10 iunie 2006, în jurul orelor 17.00, împreună cu alţi deţinuţi, a fost scos la plimbare pe teritoriul unde nu au acces alţi deţinuţi (este o măsură de protecţie aplicată de administraţia penitenciarului faţă de deţinuţii care nu doresc să se supună „legilor delicvenţilor înrăiţi” – cei cu autoritate, ei fiind ţinuţi în celulă separată şi sunt plimbaţi pe teritoriu special izolat de restul condamnaţilor). În timpul plimbării ei au observat doi deţinuţi care nu aveau dreptul să se afle împreună cu ei. La întrebările acordate ofiţerului de supraveghere privind aflarea celor doi deţinuţi în spaţiul interzis, ei au fost supuşi bătăilor. Celula a fost înconjurată de angajaţi ai trupelor speciale, fiecare deţinut fiind rugat să iasă din celulă pe rând. Lilian Burcă împreună cu Igor Braganciuc au refuzat să iasă din celulă, ştiind că vor fi bătuţi ca ceilalţi colegi de cameră. Atunci în celulă au fost aruncate căldări cu clor pentru a-i forţa să iasă. L. Burcă şi-a tăiat braţul şi l-a arătat pe fereastră printre gratii pentru a-i ruga pe angajaţi să-i lase în pace, dar fiind prins de mână a fost imobilizat. În celulă au pătruns membrii serviciului operativ, luându-i din celulă pe deţinuţi inconştienţi, din cauza loviturilor, iar lui Burcă i-a fost ruptă o mână. Burcă s-a trezit în baie gol, imobilizat cu cătuşe, iar angajaţii penitenciarului îl filmau şi îşi băteau joc de el. Apoi i-a fost aruncat un săpun ca să se spele, pentru a fi prezentat în faţa poliţiei. La data de 12 iunie 2008, dna Iulia Burcă, mama deţinutului Lilian Burcă, în vârstă de 26 de ani, s-a adresat personal la CHDOM afirmând că fiul ei a fost bătut cu cruzime în Spitalul Penitenciar Pruncul. În aceeaşi zi, o delegaţie specială a CHDOM s-a deplasat la penitenciarul Pruncul pentru a constata cele relatate de petiţionară. La penitenciar, ofiţerul de serviciu era dispus să permită accesul CHDOM pentru întrevederea cu deţinutul, însă, după ce primise un sunet, am fost refuzaţi. Totodată, ofiţerul ne-a comunicat că va permite CHDOM numai cu autorizaţia Directorului General al DIP. CHDOM a solicitat ca, cel puţin, medicul de serviciu să ne comunice care este starea de sănătate a deţinutului. Astfel, medicul de serviciu a plecat special pentru a verifica deţinutul Lilian Burcă, apoi ne-a informat că acesta se află într-o stare normală şi că pe corpul lui nu se observă urme de violenţă. La data de 13 iunie 2008 CHDOM a înaintat un demers către DIP solicitând urgent accesul la deţinutul Lilian Burcă, însă la 18 iunie 2008 am primit refuz. Totodată, la 18 iunie 2008 petiţionara Iulia Burcă a vizitat deţinutul şi a constatat că acesta era într-o stare gravă, având o mână în ghips, spinarea zgâriată, vânătăi pe tot corpul, constatări care dezmint afirmaţiile medicului de serviciu, Iurie Stângu precum că deţinutul este în stare satisfăcătoare.