A P E L

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova cu o profundă îngrijorare, comunică domniilor voastre că începând cu data de 07 aprilie 2009 în Republica Moldova a demarat o acţiune masivă de prigonire, intimidare, maltratare şi chiar torturare a participanţilor la protestele paşnice declanşate la data de 06 aprilie 2009. În vizorul poliţiei şi a sis-ului au nimerit nu doar acei care au manifestat împotriva abuzurilor guvernării comuniste, dar chiar şi oameni care nici măcar nu au participat la protestele paşnice din centrul capitalei, dar care pur şi simplu au trecut prin acea zonă în zilele de 6-8 aprilie 2009.

Devastarea parlamentului şi a preşedenţiei organizată şi executată la ordinul Preşedintelui Voronin, s-a încercat a fi pusă pe seama opoziţiei, a ong-urilor ce nu sunt loiale puterii, precum şi a cetăţenilor ce se opun abuzurilor regimului comunist, pentru ca astfel să dispună de un motiv ce ar justifica orice ilegalitate ce se produce în prezent.

La ziua de azi poliţia şi sis-ul au mâinile complet „dezlegate”, aceştia nu au nici o limită, bătăile şi batjocorirea celor răpiţi din stradă este o normă ce trebuie „respectată cu sfinţenie”.

Astfel în ziua de 08 aprilie 2009 aproximativ la ora 02.00 un grup de peste 100 de poliţişti de la unităţile speciale ale MAI au descins în centrul capitalei înarmaţi cu arme automate de tip kalaşnikov, echipaţi cu căşti de protecţie, veste anti-glonţ, precum şi cu alte dispozitive de atac. Atacul poliţiei a fost îndreptat împotriva unui grup de aproximativ 200 de tineri, care la acea oră încă mai erau în centrul capitalei. Scenele de groază petrecute în acea noapte în capitală sunt de nedescris. Protestatari neînarmaţi şi obosiţi erau vânaţi la propriu de către agenţii forţelor speciale. Bătăile şi batjocoririle au început chiar în timpul atacului.

A doua zi însă evenimentele erau să fie mult mai grave. Grupuri de indivizi necunoscuţi, îmbrăcaţi în negru sau în costume sport, răpeau oameni chiar în centrul capitalei, îi urcau în mijloace de transport care aparţineau poliţiei (unele dintre ele având din faţă numere de înmatriculare eliberate de autorităţile constituţionale, iar din spate numere de înmatriculare ale regimului neconstituţional din stânga Nistrului) şi îi duceau într-o direcţie necunoscută. La fel indivizi necunoscuţi au descins prin universităţi, licee, şcoli, intrând chiar în timpul orelor în sălile în care se petreceau orele, fără ca să se prezinte, fără ca să ofere vre-o explicaţie şi ridicau la propriu tineri pe care la fel îi transportau în direcţii necunoscute.

Ulterior s-a constatat că tinerii erau transportaţi la comisariatele de poliţie a municipiului Chişinău. Din cauza numărului foarte mare de persoane sechestrate, locurile de detenţie din comisariate au devenit arhipline şi neîncăpătoare, cei răpiţi fiind nevoiţi să stea lipiţi unul de altul în picioare, câte 24 de ore, plus la toate nu erau hrăniţi, nu li se dădea apă şi nici măcar posibilitatea de a merge la un veceu.

Pe lângă toate astea cei care au nimerit în detenţia poliţiei au fost batjocoriţi, intimidaţi, ameninţaţi şi crunt bătuţi cu pumnii, picioarele şi bastoanele de cauciuc.

Poziţia oficială a MAI privitor la maltratările la care au fost supuşi cetăţenii Republicii Moldova este una care trezeşte îngrijorare deosebită, acesta neagă cu o nemaivăzută nesimţire orice acuzaţie legată de maltratările la care au fost supuşi toţi cei sechestraţi din stradă.

La fel a reacţionat şi Procuratura Generală care afirmă că nu a fost identifica nici un caz de maltratare, asta în pofida abundenţei de fotografii (http://www.timpul.md/news/2009/04/13/1580) şi materiale video (http://www.unimedia.md/?mod=news&id=10346) postate în presa scrisă, pe internet şi prezentate la posturile televiziune (care încă mai cunosc ce înseamnă deontologia unui jurnalist), materiale care confirmă direct existenţa unor grave abuzuri din partea structurilor de forţă. Drept consecinţă a abuzurilor poliţiei au fost omorâţi doi tineri în vârstă de doar 22 (http://www.unimedia.md/?mod=news&id=10354) şi respectiv 23 ani (http://www.unimedia.md/?mod=news&id=10317).

De asemenea pentru îngrădirea libertăţii de exprimare şi a libertăţii la întrunire, poliţia plasează în locuinţe şi automobile private droguri şi stupefiante (http://www.unimedia.md/?mod=news&id=10342), iar după „descoperirea” acestor substanţe, intentează proprietarilor de locuinţe şi automobile dosare penale, băgându-i totodată în detenţie, unde continuă maltratările.

Nu au scăpat de intimidări nici ziariştii. Aceştia la fel ca şi protestatarii paşnici au fost sechestraţi şi bătuţi. Jurnaliştii străini în special cei români au fost forţaţi să părăsească teritoriul Republicii Moldova, în caz de refuz sănătatea şi chiar viaţa acestora ar fi fost pusă în pericol.

Orice încercare a Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova de a avea o întrevedere cu persoanele deţinute ilegal pentru a li se acorda asistenţă juridică a fost anihilată de refuzul categoric şi deloc întemeiat al oficialilor din cadrul MAI.

Teroarea instaurată de regimul comunist de la Chişinău a înrădăcinat frica în toţi locuitorii ei, chiar şi în acei care până nu demult luptau deschis pentru oprimarea abuzurilor guvernării comuniste, importul şi instaurarea valorilor unei democraţii veritabile.

Prin ilegalităţile comise de către poliţie şi sis, atât cetăţenilor Republicii Moldova cât şi celor străini (în special români) le-au fost violate o serie de drepturi inerente unei fiinţe umane, acestea fiind:

1. Dreptul la viaţă garantat de art. 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

2. Dreptul la liberatea individuală şi siguranţa persoanei, consacrat şi garantat de art. 9 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (DUDO), art. 5 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO) şi art. 25 al Constituţiei Republicii Moldova (CRM).

3. Dreptul la libertatea întrunirilor consacrat şi garantat de art. 20 al DUDO, art. 40 al CRM şi Legea RM nr. 26 din 22.02.2008 privind întrunirile.

4. Dreptul la libertatea de opinie şi exprimare, prevăzut de art. 19 al DUDO, art. 10 al CEDO şi art. 32 al CRM.

5. Dreptul la libera circulaţie conscarat de art. 13 al DUDO, art.2 al Protocolului 4 al CEDO şi art. 27 al CRM.

Având în vedere gravitatea faptelor săvârşite de către regimul comunist, precum şi grava încălcare nu doar a normelor juridice naţionale şi internaţionale, dar chiar şi a celor ce ţin de morală şi bun simţ, solicităm:

1. condamnarea publică a actelor guvernării comuniste.

2. trimiterea unui grup numeros de investigatori pentru sprijinirea apărătorilor pentru drepturile omului în acţiunile de anchetare a abuzurilor.

3. implicare urgentă pentru:

a) oprirea tratamentului inuman si degradant, a torturii in locurile de detentie.

b) încetarea terorii, a rapirilor de persoane, a amenintarilor si a intimidarilor.

c)asigurarea accesului avocatilor, a ONG-urilor si a presei in locurile de detentie.

d) garantarea drepturilor persoanelor retinute, in primul rand la aparare.

e)informarea deplina asupra retinerilor efectuate si a incriminarilor aduse.

f) pedesirea celor vinovati de comiterea abuzurilor mentionate.