Sinteză cu privire la

suspendarea licenţelor de emisie posturilor Antena C şi Euro TV

Situaţia posturilor Antena C şi Euro TV depăşeşte limitele unui caz singular şi aduce în discuţie problema libertăţii de exprimare, independenţei mass-media şi accesului la informaţie în Republica Moldova, în special aspectele legate de instituţiile audiovizualului.

Problema serviciului public de televiziune şi radiodifuziune trebuie examinată având în vedere prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului, ale Rezoluţiei nr.1 a Conferinţei Miniştrilor Europeni (Praga – 1994), ale Recomandării R (96) 10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, ale Legii audiovizualului şi ale altor acte normative aplicabile. Potrivit acestora: elaborarea mecanismelor de reglementare a activităţii acestor servicii publice trebuie realizată în scopul de a asigura independenţa lor, garantată la nivel naţional printr-un ansamblu de reguli care să cuprindă toate aspectele funcţionării sale.

Din păcate, cadrul legislativ al Republicii Moldova conţine numeroase lacune şi neconcordanţe în raport cu prevederile normelor europene în această materie, şi se impune în primul rând alinierea legislaţiei naţionale la standardele europene şi apoi reorganizarea instituţiilor audiovizualului. În caz contrar, orice reorganizare, cu personalitate juridică sau fără, ar putea duce la subordonarea instituţiilor mass-media faţă de putere, aşa cum s-a întâmplat în urma reorganizării teritorial-administrative, a sistemului judecătoresc, a companiei Teleradio-Moldova etc.

Prin urmare, CCA va putea pretinde instituţiilor audiovizualului să se reorganizeze pentru a respecta recomandările europene, pe măsură ce legislaţia noastră va fi armonizată cu cea europeană şi va garanta independenţa audiovizualului, până atunci instituţiile audiovizualului activând în baza legislaţiei actuale imperfecte. AstfeI, în ceea ce priveşte situaţia Antenei C şi Euro TV, precum şi conflictul dintre acestea şi Consiliul Coordonator al Audiovizualului (în continuare CCA), problema trebuie examinata având în vedere următoarele ipoteze:

A) statutul actual al Antenei C şi Euro TV este conform cu legea audiovizualului

B) în cazul în care statutul actual al posturilor municipale nu ar fi conform cu legea audiovizualului, care sunt cauzele şi responsabilii acestei situaţii precum şi masurile care trebuie întreprinse pentru ca funcţionarea Antenei C şi Euro TV să se desfăşoare în limitele legii audiovizualului.

A) Conformitatea statutului actual al Antenei C şi Euro TV cu legea audiovizualului

Legea audiovizualului prevede că instituţia audiovizualului:

v este persoana juridică care concepe, produce şi emite programe audiovizuale (art.1).

v poate fi creata sub orice formă de organizare juridică (art.5) (ceea ce înseamnă ca instituţia audiovizualului poate fi şi parte integrantă a unei alte instituţii cu personalitate juridică)

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că: pe de o parte legea nu face o distincţie clară intre fondator şi instituţia audiovizualului, permiţând înfiinţarea instituţiei audiovizualului şi în cadrul instituţiei fondatoare. Pe de altă parte, legea nu interzice fondatorului sa nu aibă între obiectele sale de activitate şi prestarea unui serviciu de radiodifuziune şi televiziune. De asemeni, legea nu prevede că instituţia audiovizualului nu poate avea alte obiecte de activitate, decât conceperea, producerea şi emiterea programelor audiovizuale. Rezultă că legea nu are dispoziţii restrictive, în acest fel fiind posibilă situaţia ca instituţia audiovizualului să facă parte din instituţia fondatoare care şi-a propus să includă în activitatea sa şi prestarea unui serviciu de televiziune sau radiodifuziune, fondatorul devenind şi titular al licenţei de emisie, acordată de către CCA.

CCA a împărtăşit acest punct de vedere în ultimii opt ani. Situaţia posturilor Antena C şi Euro TV nu este singulară, CCA eliberând licenţe de emisie în multe alte cazuri în care posturile radio-tv nu erau dotate cu personalitate juridică[1], fondatorii acestora fiind autorităţi publice şi nu numai.

În ceea ce priveşte opinia că o autoritate publică locală nu ar putea avea un astfel de obiect de activitate cum este prestarea unui serviciu de televiziune sau radiodifuziune, normele europene în această materie, dimpotrivă, recomandă autorităţilor locale să încurajeze înfiinţarea şi apariţia instituţiilor de presă[2].

Pe baza argumentelor şi interpretării de mai sus putem afirma că, în baza legii actuale a audiovizualului, Antena C şi Euro TV pot funcţiona făcând parte din instituţia fondatoare, dotată cu personalitate juridică şi titulară a licenţei de emisie.

B) Cauzele, responsabilii şi măsurile care trebuie întreprinse în cazul în care statutul actual al posturilor Antena C şi Euro TV ar fi incompatibil cu dispoziţiile legii audiovizualului

În cazul în care ar fi admisă ipoteza că statutul actual al Antenei C şi Euro TV nu este conform legii, înseamnă că CCA a aplicat greşit legea în momentul în care a verificat actele de constituire şi înfiinţare a posturilor municipale, eliberând licenţele de emisie, prin urmare culpa pentru situaţia creată aparţine şi CCA. Având în vedere şi faptul că CCA a acordat în mai multe cazuri licenţe de emisie posturilor radio-tv fără personalitate juridică, rezultă că nu

este vorba de un singur caz, ci de o practică a CCA în acest sens. Din aceste motive, CCA nu poate pretinde că posturile radio-tv fără personalitate juridică sau fondatorii lor sunt în totalitate vinovaţi de situaţia creată. Trebuie precizat însă, că şi fondatorul ar fi trebuit să ia atitudine de la bun început faţă de acţiunile CCA, să atace decizia din 5 august 2003 şi să nu admită degradarea situaţiei.

Sesizarea asupra situaţiei posturilor municipale înseamnă de fapt punerea sub semnul întrebării a practicii CCA de până acum şi a interpretării legii audiovizualului de către aceasta autoritate. Pe de o parte, Partidul Republican şi Centrul pentru protecţia drepturilor consumatorului (în continuare petenţii) susţin că statutul posturilor municipale nu este conform legii. Pe de altă parte Primăria Chişinău susţine că posturile municipale sunt în legalitate, iar practica CCA, până a fi sesizat, a fost în acelaşi sens.

În situaţia creată, înainte de a examina sesizarea primită, şi având în vedere ca prin acea sesizare este pusă la îndoiala activitatea sa anterioară, CCA ar fi trebuit să se pronunţe el însuşi asupra interpretării legii, să solicite opinia mai multor experţi sau să supună legea unei interpretări oficiale Parlamentului Republicii Moldova[3]. În cazul în care în urma interpretării legii s-ar fi constatat că este nevoie ca orice post radio-tv să aibă personalitate juridică, atunci ar fi trebuit iniţiată o procedura generală de reorganizare a tuturor posturilor radio–tv fără personalitate juridică pentru a înlătura pretinsa eroare comisă la înfiinţarea lor.

CCA este o instituţie publică autonomă, formată din 9 membri numiţi (3 - de Parlament, 3 – de Preşedintele statului, 3 – de Guvern), şi nu reprezintă autoritatea care i-a numit[4]. Faptul ca CCA a împărtăşit imediat punctul de vedere al petenţilor este mai mult decât straniu, imparţialitatea şi obiectivitatea deciziei CCA fiind îndoielnice. Remarcăm de asemeni faptul că acest lucru s-a întâmplat imediat după alegerile locale din 2003, cu prilejul cărora actualii guvernanţi au declarat că trebuie sa obţină toată puterea şi la toate nivelele. Acest deziderat nu a fost realizat de guvernanţi în municipiul Chişinău. Având în vedere rolul şi impactul mass-media putem intui că guvernanţii, considerând că înfrângerea lor s-a datorat şi poziţiei celor două posturi, au iniţiat persecuţia lor, prin diferite mijloace, în perspectiva viitoarelor alegeri generale.

Imediat după alegerile locale din vara anului 2003, CCA, prin deciziile sale, a început un atac la adresa audiovizualului municipal. În toata aceasta perioadă CCA a presat constant posturile municipale să se reorganizeze în persoane juridice, fără să ţină cont de faptul că actuala lege a audiovizualului nu prevede mecanisme care să garanteze independenţa instituţiilor audiovizualului, un fapt mult mai important şi esenţial pentru o instituţie a audiovizualului. Se impune în primul rând alinierea legislaţiei la standardele europene şi apoi reorganizarea audiovizualului. În situaţia actuală, reorganizarea Antenei C şi Euro TV prin obţinerea personalităţii juridice, va duce posibil doar la scoaterea lor din subordinea Primăriei şi trecerea în subordinea sau sub controlul Consiliului Municipal Chişinău, ceea ce nu rezolvă problema în esenţa ei.

O astfel de reorganizare ar însemna de fapt înşelarea opiniei publice privind o pretinsă independenţă a instituţiilor audiovizualului, indiferent de forma de înfiinţare şi organizare a posturilor radio-tv (cu personalitate juridică sau fără, în cadrul sau în afara Primăriei, în urma înfiintării de către Consiliul Municipal sau nu). Este inutilă conferirea statutului de persoane juridice Antenei C şi Euro TV fără ca prin aceasta sa le fie garantată şi independenţa lor editoriala şi autonomia instituţională, potrivit recomandărilor europene.

Conform legii audiovizualului, membrii CCA sunt garanţi ai interesului public. Or, interesul public este ca populaţia Republicii Moldova să beneficieze de surse de informaţii astfel încât sa fie garantat pluralismul de opinii şi de idei, libera comunicare a informaţiilor prin intermediul mijloacelor de televiziune şi radiodifuziune, în spiritul drepturilor şi libertăţilor fundamentale[5]. Inadvertenţele juridice sunt secundare şi adiacente scopului principal, acela de a oferi populaţiei cât mai multe şi diverse surse de informaţii aşa cum prevede atât legislaţia naţională cât şi cea internaţionala în materie.

Este adevărat şi este necesar ca legea să fie respectată. Admiţând ipoteza neconformităţii statutului posturilor municipale cu legea audiovizualului, trezeşte îngrijorări faptul că situaţia a fost tolerată timp de opt ani, iar acum este practic cerută respectarea ei în regim de urgenţă şi preferenţial, fapt care are loc după alegerile locale. De altfel, toleranţa nerespectării legii nu este un fapt rar întâlnit în Republica Moldova, însă niciodată nu s-au luat măsuri atât de radicale, sau nu se iau, în general, nici un fel de măsuri (ex: nerespectarea legii privind funcţionarea limbilor, inclusiv de către demnitari, fărădelegi comise împotriva populaţiei din transnistria, nerespectarea prevederii Constituţiei privind gratuitatea învăţământului de stat, neexecutarea hotărârilor judecătoreşti etc).

Situaţia Antenei C şi Euro TV ar putea fi similară unei situaţii imaginare: pe bulevardul Ştefan cel Mare are loc un accident, se descoperă însă că bulevardul Ştefan cel Mare este construit ilegal, şi atunci, în loc să fie salvate victimele accidentului, are loc închiderea bulevardului.

Revenind însă, trebuie să spunem că cele două posturi nu sunt posturi noi, ci emit de cinci şi respectiv doi ani, timp în care şi-au câştigat şi fidelizat publicul. Întreruperea emisiei înseamnă şi ruperea relaţiei între public şi furnizorul de informaţie, relaţie care se contruieşte în timp şi care necesită permanenţă şi continuitate. Privarea ascultătorilor şi telespectatorilor de emisiunile de care s-au ataşat le aduce un prejudiciu prin faptul că sunt lipsiţi de acestea şi în egală măsură prin faptul că sunt lipsiţi şi de surse alternative de informare.

Decizia din 3 februarie 2004 de a suspenda licenţele de emisie ale posturilor municipale este discriminatorie în raport cu alte posturi radio-tv care nu au personalitate juridică şi sunt infiintate de autorităţi publice sau alte entităţi. În acelaşi timp decizia este disproporţionată în raport cu scopul urmărit de CCA, pentru că prejudiciul cauzat beneficiarilor şi colectivelor posturilor practic nu poate fi reparat echitabil, întrucât fluxul de informaţie trebuie să fie continuu şi orice întrerupere a acestuia nu poate fi înlocuită. De asemeni nu pot fi onorate obligaţiile ce rezultă din contractele de publicitate, ceea ce constituie din nou un prejudiciu.

Potrivit Convenţiei europene a drepturilor omului şi criteriilor de apreciere de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a restrângerilor drepturilor şi libertăţilor fundamentale, orice limitare a dreptului la liberă exprimare trebuie să îndeplinească trei condiţii:

1. limitarea (măsura, sancţiunea) sa fie prevăzută de lege,

2. autorităţile să urmărească un scop legitim prevăzut de art. 10, alin. 2 al Convenţiei europene a drepturilor omului

3. limitarea (măsura, sancţiunea) să fie necesară într-o societate democratică.

Curtea analizează, prin comparaţie, care dintre următoarele probleme aduce o atingere mai mare drepturilor şi libertăţilor fundamentale: neconformitatea statutului unei instituţii de presă cu legislaţia în vigoare şi necesitatea înlăturării neconcordanţei sau privarea unei părţi a populaţiei de surse alternative de informare şi de dreptul de a fi informat.

Chiar şi atunci când autorităţile statului au temei pentru a limita un drept fundamental al omului, prin prisma primelor doua condiţii, Curtea examinează dacă măsura luată de autorităţi este necesară într-o societate democratică, adică dacă există o “nevoie socială presantă”[6] care să determine luarea unei astfel de decizii. Or, dimpotrivă, nevoia socială presantă este aceea de a avea cât mai multe şi alternative instituţii de presă, inclusiv ale audiovizualului, şi nu de a închide posturi de radio şi televiziune.

Ceea ce s-a întâmplat Antenei C şi Euro TV reprezintă continuarea răfuielilor politice electorale şi post-electorale. Înscenarea făcută lui Sergiu Afanasiu, prezentarea imaginilor video pe postul naţional de televiziune care conţineau secvenţe din viaţa privată a două ziariste, percheziţia efectuată în sediul publicaţiei Flux, citarea ziariştilor şi radioascultătorilor la SIS, închiderea programului Hyde Park, demisii din presă din cauza cenzurii şi a presiunii din partea autorităţilor, refuzul de a oferi informaţii publice, izgonirea jurnaliştilor de la conferinţe de presă, agresarea echipei de filmare a Pro TV, sechestrarea bunurilor şi blocarea conturilor bancare ale ziarului Timpul sunt tot atâtea exemple că presa este persecutată în Republica Moldova, şi că libertatea şi independenţa mass-media în Republica Moldova se află în pericol.

Soluţia aleasă de către CCA pentru eliminarea unei inadvertenţe juridice este contrară spiritului european de soluţionare a problemelor privind libertatea de exprimare şi prejudiciază grav dreptul la liberă exprimare şi acces la surse alternative de informaţie. Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului este solidar cu colectivele posturilor municipale şi le încurajează să uzeze de toate mijloacele democratice pentru apărarea drepturilor sale. De asemeni invităm reprezentanţii presei, ai societăţii civile, ascultătorii şi telespectatorii, precum şi organismele internaţionale să se solidarizeze pentru a nu permite suprimarea libertăţii presei în Republica Moldova.

Dorin Chirtoacă

raportor, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului

[1] SOR TV din Soroca, Studio din Drochia, Studio-L din Causani etc

[2] Rezolutia 145 (2002) a Congresului Puterilor Locale şi Regionale a Consiliului Europei

[3] în conformitate cu Legea privind actele legislative, nr 780 din 2001

[5] art.2, alin. 1 şi 2 din Legea audiovizualului