Către

JUDECĂTORIA or. Bender

în comuna Varniţa

 

 

                                 Stimate

Domnule Preşedinte,

 

Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova, reprezentînd drepturile şi interesele legitime ale:

1. Reclamantului Borşi Vladimir

    cu domiciliu stabil în or. Bălţi, str. A.S. Puşchin nr.94, ap.4;

    aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului, nr.44;

2. Reclamantului Bunescu Dumitru

    cu domiciliu stabil în or. Chişinău, str. Maria Drăgan 4/2, ap. 29;

    aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului, nr.44 ;

3. Reclamantului Ceban Victor

    cu domiciliu stabil în regiunea Odesa, satul Semihatchi;

    aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;

4. Reclamantului Ciobanu Ruslan

     cu domiciliu stabil  în or. Cahul, str. I. Creangă, 37

      aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;

5. Reclamantului Chijov Vasile

      cu domiciliu stabil în or. Leova, str.Gagarina, 9

      aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;

6. Reclamantului DuminicaValerii

       cu domiciliu stabil în sat Căpreşti, r-l Floreşti

      aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;

7.  Reclamantului Mihăilă Ion

     cu domiciliu stabil în s. Cetîreni r-l Hînceşti

     aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;

8. Reclamantului  Mură Nicolai

    cu domiciliu stabil în or. Orhei, str. Orheiului Vechi, 25

     aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;

9. Reclamantului Tarasov Maxim

     cu domiciliu stabil în or. Orhei, str. C. Negruzzi 141, ap.5

     aflat în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului,

 

            în temeiul art. 166 al.1 Cod de procedură Civilă coraborat cu art. 80, acelaş cod, formulează şi susţine prezenta

 

C E R E R E       D E      C H E M A R E       Î N      J U D E C A T Ă

 

a pîrîţilor

1. Ministerul Justiţiei al RM, Mun. Chişinău, Str. 31 august, nr. 82

2. Departamentul Instituţiilor Penitenciare al RM, Mun. Chişinău,  Str. Titulescu 35 

 

pentru ca, în contradictoriu cu aceştea şi pe baza probelor ce se vor administra la examinarea cauzei, prin hotărîrea judecătorească ce o veţi pronunţa,

1.      să recunoaşteţi violarea dreptului de a nu fi supus la tratament inuman şi degradant prin condiţii de detenţie al reclamanţilor în temeiul art.3 al Convenţiei pentru Drepturile Omului şi art. 4, 24 al Constituţiei Republicii Moldova

 

2.      să obligaţi pîrîţii la remedierea condiţiilor inumane şi degradante de detenţie al reclamanţilor subscrişi prin garantarea condiţiilor minime de detenţie prevăzute de legislaţia republicii Moldova şi Reguli Standarde Minime de Detenţie adoptate de ONU[1], în temeiul art.3 şi art.13 al Convenţiei pentru Drepturile Omului şi art. 4, 24 al Constituţiei Republicii Moldova

 

3.      să obligaţi pîrîţii la plata despăgubirilor constînd din prejudiciul moral pentru fiecare reclamant în sumă de 15,500 MDL (echivalentul a 1,000 euro), suma totală fiind de  139,500 MDL (echivalentul a 9,000 Euro), în temeiul art. 1422, art.1423 Codul Civil al R.M., art.3, 13 al Convenţiei pentru Drepturile Omului şi art. 4, 24 al Constituţiei Republicii Moldova

 

pentru următoarele
                                M  o  t  i  v  e :
 

   În fapt,

1.      Din data de 23 septembrie 2002 către penitenciarul nr. 29/8 din oraşul Bender , în care reclamanţii î-şi ispăşea pedepsea privativă de libertate, a fost oprită în totalitate furnizarea apei, energiei electrice şi termice. Pregătirea calitativă a hranei şi urmarea tratamentului medical de tuberculoză a devenit imposibilă. La acel moment în penitenciar se aflauaproximativ 430 deţinuţi, printre care şi reclamanţii bolnavi de tuberculoză, aflaţi la diferite etape de tratament.

 

2.       Mulţi din deţinuţii bolnavi de tuberculoză în formă deschisă sau agravată, în luna mai 2003 au fost evacuaţi în spitalul penitenciar din or. Pruncul. Reclamanţii, împreună cu alţi deţinuţi au rămas în penitenciar, fiind scoşi de la evidenţă ca bolnavi de tubeculoză, consideraţi complet sănătoşi şi obligaţi să-şi continue executarea pedepsei în condiţii de detenţie cu risk inalt pentru sănătatea şi viaţa lor.

 

3.      Prima perioadă de deconectare a penitenciarului nr. 29/8 or. Bender  de la apă, electricitate şi energie termică a avut loc în perioada 23.09.02 – 19.02.03 (astfel fiind 149 de zile), iar cea de a doua perioadă de decontectare a început pe 10.07.2003 şi continuă pînă azi. În total reclamanţii deţinuţi în penitenciarul nr. 29/8 or. Bender au avut de suferit, şi continuă să mai sufere, fizic şi moral din cauza condiţiilor de detenţie insuportabile.

 

4.      Pentru a se încălzi reclamanţii sînt nevoiţi să-şi ardă propriile haine, obiecte de uz personal şi încălţăminte, pentru că administraţia penitenciarului nu aprovizionează blocurile locative, unde stau reclamanţii, cu o suficientă cantitate de cărbune şi lemne. Temperatura din celule nu se ridică mai sus de +12 C, iar din cauza lipsei de sticlă la ferestre, termperatura din celule corespunde cu cea de afară. Pelicula pusă la ferestre ca înlocuitor al sticlei, favorizează ridicarea umedităţii în celule, apariţia mucegaiului care la rîndul său favorizează înrăutăţirea stării sănătăţii reclamanţilor care suferă de tuberculoză.

 

5.      Din cauza deconectării continue a penitenciarului nr. 29/8 or. Bender de la apă curentă şi potabilă, a luminii electrice şi a energiei termice, reclamanţii nu pot utiliza baia, nu au cantitatea de apă necesară pentru o baie şi consum. Condiţiile sanitare se află într-o stare deplorabilă. Debranşarea apeductului penitenciarului de la cel orăşenesc a stopat aprovizionarea cu apă a grupurilor sanitare, care sunt spălate cu o cantitate de apă egală unui borcan de un litru - fapt ce generează incomodităţi şi premize pentru apariţia bolilor infecţioase. Pe parcursul perioadei menţionate mai sus, reclamanţii nu au posibilitate să facă baie în mod regulat, uneori baia se făcea doar o dată în două - trei luni  şi atunci în cantităţi foarte limitate de apă. Lipsa condiţiilor de baie s-a făcut simţit mai ales în lunile de vară a anului 2003, cînd temperatura medie zilnic depăşea 25-30 grade Celsius.

 

6.      Din cauza debranşării de la reţeaua electrică orăşenească mâncarea pentru reclamanţi se pregăteşte în sobe cu cărbune, iar apa se încălzeşte în cisterne alimentate cu motorină, ceea ce contribuie la depunerea deşeurilor (funingină) în spaţiul şi aşa destul de limitat şi închis al penitenciarului. Lumină electrică este asigurată doar 2 ore pe zi, de un generator cu putere şi capacitate de lucru redusă. Însă din cauza lipsei de combustibil, la momentul ultimei vizite în penitenciar a delegaţiei Comitetului Helsinki din 27 Octombrie 2003, generatorul nu funcţionata şi reclamanţii nu aveau lumină de 4 patru zile.

 

7.      Practic la toţi reclamanţii (cel puţin la 8 din cei 9 reclamanţi) începînd cu prima perioadă de blocare a penitenciarului, în martie – mai 2003, şi ulterior, s-a observat înrăutăţirea stării sănătăţii, agravarea tuberculozei.

 

8.      Atît reclamanţii cît şi reprezentanţii Comitetului Helsinki au adresat demersuri autorităţilor de stat abilitate, cerînd soluţionarea situaţiei create, tragerea la raspundre a persoanelor vinovate şi prevenirea repetării situaţiei. Răspunsurile primite au un caracter general şi evaziv, dînd de înţeles că Statul Republica Moldova nu doreşte să înlăture caracterul inuman şi degradant al condiţiilor de detenţie pentru reclamanţi.

 

9.      Ministerul Justiţiei de comun cu Departamentul Instituţiilor Penitenciare într-un răspuns către Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului recunosc ilegalitatea condiţiilor de detenţie a reclamanţilor din penitenciarul nr. 29/8 or. Bender şi califică aceste condiţii ca fiind tortură (Anexa nr. 3).

 

În drept,

 

I. Violarea dreptului de a nu fi supuşi tratamentului inuman şi degradant

 

10.  Reclamanţii afirmă că prin detenţia lor  în condiţiile penitenciarului OŞC 29/8, în perioada 23.09.02 – 19.02.03 (astfel fiind 149 de zile) şi de la 10.07.2003 pînă în prezent  este încălcat dreptul prevăzut de art.3 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, care prevede: 

 

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”

 

  1. Acest drept reglementat şi de art. 5 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dar şi de Articolul 3 al Convenţiei Europene,  poartă un caracter absolut, ceea ce presupune prin sine că nici o derogare de la această normă şi nici o violare a acestui drept nu poate fi considerată justificabilă, oricare nu ar fi fost împrejurările în care derogarea a avut loc.

 

  1. Curtea Europeană cu mai multe ocazii a stabilit că Articolul 3 al Convenţiei protejează una din cele mai fundamentale valori ale societăţii democratice. Acest articol interzice în termeni absoluţi tortura şi tratamentul inuman sau degradant, indiferent de circumstanţe sau comportamentul victimei. (vezi Labita v. Italy, no.26772/95, 6.4.2000, nr.119, ECHR 2000-IV).

 

13.   Curtea Europeană a evidenţiat că Statul trebuie să asigure că orice persoană este deţinută în condiţii compatibile cu respectul faţă de demnitatea lui umană, că maniera şi metoda de executare a măsurii privative de libertate nu supune persoana la stres, suferinţe, umilinţe şi lipsuri într-o intensitate excedînd nivelul inevitabil al suferinţelor inerente detenţiei, iar sănătatea şi bunăstarea persoanei să fie adecvat asigurate. (vezi Kudla v. Poland, no.30210/96, ECHR 2000-XI).

 

14.  În cazul reclamanţilor, deţinuţi la moment în penitenciarul nr29/8 din or. Bender, autorităţile de stat nu au întreprins toate măsurile necesare şi efective astfel încât să înlăture caracterul inuman şi degradant al condiţiilor de detenţie. Reclamanţii trăiesc în odăi-celule cu alţi 23-24 persoane, iar ferestrele sînt acoperite cu peliculă nu cu sticlă. Condiţiile antisanitare creează premize pentru îmbolnăviri. Ei sînt nevoiţi să-şi ardă hainele pentru a se încălzi. Toate aceste luate împreună caracterizează condiţiile de detenţie a reclamanţilor, depăşind nivelul minim de suferinţe şi umilinţe care reies din caracterul legal al pedepsei. În afară de aceasta Statul nu a înlăturat cauza principală care a condus la situaţia descrisă mai sus, adică nu a tras la răspundere şi nici nu a încercat să facă aceasta pentru ca situaţii similare să nu aibă loc pe viitor. Anume din această cauză, considerăm noi, evenimentele s-au repetat şi nu este ni ci o siguranţă că nu se vor mai repeta pe viitor şi alte instituţii.

 

15.  Comitetul European pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT), în rezultatul vizitelor efectuate în penitenciarele Republicii Moldova pe parcursul anilor 1998-2002, a adresat Guvernului Republicii Moldova o serie de recomandări concrete pe termen scurt şi de durată întru ameliorarea condiţiilor de detenţie în instituţiile penitenciare din ţară. In mod special se recomanda autorităţilor moldoveneşti să acorde o prioritate înaltă măsurilor legate de suprapopulare a penitenciarelor, îmbunătăţirea substanţială a condiţiilor materiale de detenţie, serviciilor medicale şi alimentaţiei, care să corespundă necesităţilor umane vitale. Deşi autorităţile de stat au întreprins măsuri pentru redresarea situaţiei, pentru penitenciarul nr.29/8 din or. Bender nu au reuşit să înlăture caracterul inuman şi degradant al condiţiilor de detenţie.

 

16.  De asemenea CPT în urma vizitelor în instituţiile penitenciare ale RM, a reiterat în rapoartele sale că „oricare nu ar fi circumstanţele economice care prevalează, există elemente fundamentale ale vieţii care trebuie să fie întotdeauna garantate de către un Stat persoanelor private de libertate; aceste elemente includ accesul la apă potabilă, o hrană suficientă şi nişte condiţii care permit un nivel de igienă adecvat, acestea cuprind şi accesul la toaletă la momentul dorit. În ceea ce priveşte persoanele deţinute pe perioade îndelungate, aceasta implică de asemenea şi accesul la o promenadă zilnică la aer proaspăt”.

 

17.  În pofida situaţiei extraordinare, neglijînd recomandările CPT şi Regulile Standarde Minime de Comportament cu Deţinuţii, reclamanţilor nu li s-a pus la dispoziţie o cantitate suficientă de produse de igienă de primă necesitate cît şi alte materiale sau produse necesare pentru îngrijirea şi curăţarea celulelor. Ca urmare între deţinuţi s-au răspîndit boli infecţioase transmisibile, în special hepatita, SIDA, tuberculoza, infecţiile dermatologice care au afectat fizic şi psihic reclamanţii. De asemenea condiţiile de detenţie pentru bolnavii de tuberculoză nu corespund tratamentului medical ce ar trebui să fie acordat. Regimul alimentar necesar , prescris prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.246 din 13.05.1993, nu se asigură, dar în ansamblu ar trebui să ducă la fortificarea stării sănătăţii deţinutului bolnav de tuberculoză.

 

18.  Insuficienţa alimentară (cantitate, calitate, pregătire şi distribuirea hranei) coroborată cu lipsa de produse de igienă (curăţenia hainelor şi păturilor, accesul la apă curentă, instalaţiile sanitare), cât şi neîncălzirea, neiluminarea şi neventilarea celulelor califică automat condiţiile ca fiind un tratament degradant al deţinuţilor. Regimul alimentar face parte din obligaţia Guvernului Republicii Moldova de a asigura îngrijirea sănătăţii deţinuţilor în timpul aflării lor în instituţia penitenciară. Prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.246 din 13.05.1993[2], Ministerul Justiţiei de comun cu Ministerul Finanţelor  au fost investiţi cu dreptul de a stabili modul de aplicare a raţiilor alimentare aprobate prin această hotărîre de Guvern şi modul de asigurare cu produse ditetice a pesoanelor condamnate care necesită alimentaţie curativă. Însă aceste norme minime legiferate de Guvern nu au fost îndeplinite de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanaţelor faţă de reclamanţi, odată ce ei nu primesc aceasta raţie alimentară. Conform Raportului Comitetului European pentru Prevenirea Torturii, insuficienţa alimentară este un tratament inuman al deţinuţilor.

 

 

19.  În lumina celor spuse mai sus cităm şi aprecierea Ministerului Justiţiei referitor la situaţia reclamanţilor: “… ce contribuie la destabilizarea situaţiei în această instituţie, indicînd asupra condiţiilor insuportabile de detenţie ale condamnaţilor, ce pot fi considerate drept tortură. …” (Vezi Anexa nr. 3).

 

20.  Reieşind din cele expuse solicităm recunoaşterea Ministerului Justiţiei şi Departamentului Instituţii Penitenciare în violarea Articolului 3 al Convenţiei Europene prin supunerea reclamanţilor la pedeapsă şi tratament inuman şi degradant

 

II. remedierea condiţiilor inumane şi degradante de detenţie a reclamanţilor

 

21.  Condiţiile de detenţie descrise în această cerere contravin normelor minime de detenţie stabilite de Codul de executare a sancţiuniulor de drept penal, precum şi de Regulile Standarde Minime de Comportament cu Deţinuţii.

 

22.  Luînd prin analogie hotărîrea Curţii Europene din 22 iulie 2002 pe cazul Kalashnicov versus Federaţia Rusă, unde a apreciat condiţiile izolatorului de detenţie ca fiind în violarea art.3 al Convenţiei pentru că pe lîngă faptul că condiţiile nu întruneau minimul necesar pentru trai decent Federaţia Rusă a refuzat la cererea reclamantului să remedieze situaţia lui, solicităm instanţei de judecată să considere oportună obligarea Ministerului Justiţiei şi Departamentului Instituţiilor Penitenciare să remedieze condiţiile reclamanţilor.

 

23.  Reclamanţii consideră că o remediere eficientă ar fi asigurarea în practică  fiecărui reclamant a unor condiţii minime de detenţie prevăzute de legislaţia Republicii Moldova şi de Regulele Standarde Minime, ceea ce presupune:

                                                              i.      un spaţiu de trai de cel puţin 6m2 încălzit în timp de iarnă şi aerisit periodic

                                                           ii.      acces la grupuri sanitare şi la duşuri echipate adecvat şi conectate nelimitat la apă

                                                         iii.      acordarea raţiei alimentare stabilite prin Hotărîrea Guvernului nr. 246 din 1993

                                                         iv.      acess la îngrijire medicală şi la medicamente pentru tratarea eficientă a bolilor infecţioase şi transmisibile

                                                            v.      posibilitatea întreţinerii sale în condiţii igienice şi sanitare adecvate unui mediu sănătos de trai şi access la produse de igienă

 
III. Repararea prejudiciului moral

 

24.  Reclamanţii solicită repararea prejudiciului moral cauzat prin detenţie îndelungată şi nejustificată în condiţii inumane şi degradante, în mărime de 15,500 MDL (echivalentul a 1,000 euro) pentru fiecare reclamant, din contul Ministerului Justiţiei şi Departamentului Instituţii Penitenciare, în mod solidar, prin intermediul Ministerului de Finanţe.

 

25.  Reclamanţii consideră că, prin detenţia îndelungată în condiţii inumane şi degradante de detenţie din penitenciarul nr.29/8 or. Bender, au fost umiliţi, puşi în situaţie de supravieţuire pe cont propriu, suportînd foamea şi frigul  într-un penitenciar în care statul deţine control deplin asupra persoanelor.

26.  Luînd în vedere descrierea de mai sus a condiţiilor de detenţie în penitenciarul nr.29/8 or. Bender prin prisma standardelor internaţionale şi consecinţele, riscurile la care sînt supuşi zilnic reclamanţii, considerăm mărimea despăgubirilor proporţională şi rezonabilă.

 

27.  Cu toate acestea, reclamanţii consideră că o deplină remediere a drepturilor încălcate de autorităţile de stat nu este posibilă doar prin achitarea prejudiciului moral, de aceea solicită instanţa să oblige pîrîţii odată cu achitarea prejudiciului moral şi la remedierea condiţiilor de detenţie, adică satisfacerea pretenţiei nr.II împreună cu cea de-a III-a.

 

Pentru toate aceste motive de fapt şi de drept reclamanţii înţeleg să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile: 

 

§         art.  4,  art.  8,  art.  20,  art.  24 al. 2 din actuala Constituţie a Republicii Moldova coraborate cu prevederile art  7,   art.  8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la care Republica Moldova este parte semnatară   şi    art.  3,  art.  6,   art.  13 ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ratificată de Republica Moldova la 24 iulie 1997;

 

§         art.  4,  art.  5,  art.   22,  art.  31,  art.  59 al.3,   art.  73 al.1,  art.166 al. 1,   art.  256 al.1 p.c)  al Codului de Procedură Civilă al Republicii Moldova din 30 mai 2003;

 

§         art.1398 al.1, art. 1422 şi art.1423 al Codului Civil din 6 iunie 2002

 

şi solicită cu respect să admiteţi acţiunea aşa cum a fost formulată.

 

Prezenta cerere este însoţită de următoarele anexe:

 

  1. Copia procurilor reclamanţilor către Comitet;
  2. Delegaţia Grupului de reprezentanţi din partea Comitetului Helsinki la acest caz;
  3. Copia raspunsului Ministerului Justiţiei din 28.10.2003 nr.01/7750;
  4. Copia Deciziei Judecătoriei or. Bender din 31.10.2003;
  5. Copia Deciziei Curţii de Apel or. Bender din 18.12.2003;
  6. Hotărîrea Guvernului RM Cu privire la asigurarea cu produse alimentare a  condamnaţilor la privaţiune de libertate si a persoanelor aflate in izolatoarele de anchetă penală şi in instituţiile de reabilitare socială nr.246  din  13.05.93; Anexa nr. 7  la hotărîrea Guvernului  Republicii Moldova din 13 mai 1993  nr. 246;
  7. Standardele minime de comportament cu deţinuţii, act adoptat la Geneva în 1955.
  8. Hotărîrea Curţii Europene din 15 iulie 2002 pe cazul Kalashnikov contra Rusiei;

 

Comitetul Helsinki depune cererea în patru exemplare în vederea comunicării.

 

Cu respect,

 

Ştefan Urîtu

Preşedintele Comitetului     


[1] Regulele standarde minime de comportament cu deţinuţii din 30 august 1955, adoptate la primul Congress al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru prevenirea criminalităţii şi comportamentul cu infractorii, avut loc la Geneva în anul 1955, aprobate de Consiliul Social şi Economic prin Rezoluţia sa 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957, 2076 (XII) din 13 mai 1977 şi 1984/47 din 25 mai 1984;

[2] Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la asigurarea cu produse alimentare a condamnaţilor la privaţiune de libertate şi a persoanelor aflate în izolatoarele de acnhetă penală şi în instituţiile de reabilitare socială, nr.246 din 13.05.93;