Către
JUDECĂTORIA or. Bender
în comuna
Varniţa
Stimate
Domnule Preşedinte,
Comitetului Helsinki pentru Drepturile
Omului din Republica Moldova, reprezentînd drepturile şi interesele
legitime ale:
1.
Reclamantului Borşi Vladimir
cu domiciliu
stabil în or. Bălţi, str. A.S. Puşchin nr.94, ap.4;
aflat în instituţia
penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului, nr.44;
2.
Reclamantului Bunescu Dumitru
cu domiciliu
stabil în or. Chişinău, str. Maria Drăgan 4/2, ap. 29;
aflat în instituţia
penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului, nr.44 ;
3.
Reclamantului Ceban Victor
cu domiciliu
stabil în regiunea Odesa, satul Semihatchi;
aflat în instituţia
penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;
4.
Reclamantului Ciobanu Ruslan
cu
domiciliu stabil în or. Cahul,
str. I. Creangă, 37
aflat
în instituţia penitentiară OSC 29/8, str.
Chişinăului;
5.
Reclamantului Chijov Vasile
cu
domiciliu stabil în or. Leova, str.Gagarina, 9
aflat
în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;
6.
Reclamantului DuminicaValerii
cu domiciliu stabil în sat
Căpreşti, r-l Floreşti
aflat
în instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;
7. Reclamantului Mihăilă Ion
cu domiciliu stabil în s. Cetîreni
r-l Hînceşti
aflat în
instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;
8.
Reclamantului Mură Nicolai
cu domiciliu stabil în or. Orhei,
str. Orheiului Vechi, 25
aflat în
instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului;
9.
Reclamantului Tarasov Maxim
cu domiciliu
stabil în or. Orhei, str. C. Negruzzi 141, ap.5
aflat în
instituţia penitentiară OSC 29/8, str. Chişinăului,
în temeiul art. 166 al.1 Cod de
procedură Civilă
coraborat cu art. 80, acelaş cod, formulează şi susţine
prezenta
C E R E R E D
E C H E M A R E Î N J U D E C A T Ă
a
pîrîţilor
1. Ministerul Justiţiei al RM, Mun.
Chişinău, Str. 31 august, nr. 82
2. Departamentul Instituţiilor Penitenciare al RM, Mun.
Chişinău, Str. Titulescu
35
pentru ca, în
contradictoriu cu aceştea şi pe baza probelor ce se vor administra la
examinarea cauzei, prin hotărîrea judecătorească ce o
veţi pronunţa,
1.
să
recunoaşteţi violarea
dreptului de a nu fi supus la tratament inuman şi degradant prin
condiţii de detenţie al reclamanţilor în temeiul art.3
al Convenţiei pentru Drepturile Omului şi art. 4, 24 al
Constituţiei Republicii Moldova
2.
să obligaţi
pîrîţii la remedierea condiţiilor inumane şi
degradante de detenţie al reclamanţilor subscrişi
prin garantarea condiţiilor minime de detenţie prevăzute de
legislaţia republicii
Moldova şi Reguli Standarde Minime de Detenţie adoptate de ONU[1], în temeiul art.3
şi art.13 al Convenţiei pentru Drepturile Omului şi art. 4, 24
al Constituţiei Republicii Moldova
3.
să obligaţi pîrîţii la plata despăgubirilor
constînd din prejudiciul moral pentru fiecare reclamant în
sumă de 15,500 MDL (echivalentul a 1,000 euro),
suma totală fiind de 139,500 MDL
(echivalentul a 9,000 Euro), în temeiul art. 1422, art.1423 Codul Civil al R.M.,
art.3, 13 al Convenţiei pentru Drepturile Omului şi art. 4, 24 al
Constituţiei Republicii Moldova
pentru următoarele M o t i v e :
În fapt,
1. Din data de 23
septembrie 2002 către penitenciarul nr. 29/8 din oraşul Bender ,
în care reclamanţii î-şi ispăşea pedepsea
privativă de libertate, a fost oprită în totalitate furnizarea
apei, energiei electrice şi termice. Pregătirea calitativă a
hranei şi urmarea tratamentului medical de tuberculoză a devenit
imposibilă. La acel moment în penitenciar se aflauaproximativ 430
deţinuţi, printre care şi reclamanţii bolnavi de
tuberculoză, aflaţi la diferite etape de tratament.
2. Mulţi din deţinuţii bolnavi de
tuberculoză în formă deschisă sau agravată, în
luna mai 2003 au fost evacuaţi în spitalul penitenciar din or.
Pruncul. Reclamanţii, împreună cu alţi deţinuţi
au rămas în penitenciar, fiind scoşi de la evidenţă
ca bolnavi de tubeculoză, consideraţi complet sănătoşi
şi obligaţi să-şi continue executarea pedepsei în
condiţii de detenţie cu risk inalt pentru sănătatea şi
viaţa lor.
3. Prima
perioadă de deconectare a penitenciarului nr. 29/8 or. Bender de la apă, electricitate şi energie
termică a avut loc în perioada 23.09.02 – 19.02.03 (astfel fiind 149
de zile), iar cea de a doua perioadă de decontectare a început pe
10.07.2003 şi continuă pînă azi. În total
reclamanţii deţinuţi în penitenciarul nr. 29/8 or. Bender
au avut de suferit, şi continuă să mai sufere, fizic şi
moral din cauza condiţiilor de detenţie insuportabile.
4. Pentru a se
încălzi reclamanţii sînt nevoiţi să-şi
ardă propriile haine, obiecte de uz personal şi
încălţăminte, pentru că administraţia
penitenciarului nu aprovizionează blocurile locative, unde stau
reclamanţii, cu o suficientă cantitate de cărbune şi lemne.
Temperatura din celule nu se ridică mai sus de +12 C, iar din cauza lipsei
de sticlă la ferestre, termperatura din celule corespunde cu cea de
afară. Pelicula pusă la ferestre ca înlocuitor al sticlei,
favorizează ridicarea umedităţii în celule, apariţia
mucegaiului care la rîndul său favorizează
înrăutăţirea stării sănătăţii
reclamanţilor care suferă de tuberculoză.
5. Din cauza
deconectării continue a penitenciarului nr. 29/8 or. Bender de la apă
curentă şi potabilă, a luminii electrice şi a energiei
termice, reclamanţii nu pot utiliza baia, nu au cantitatea de apă
necesară pentru o baie şi consum. Condiţiile sanitare se
află într-o stare deplorabilă. Debranşarea apeductului
penitenciarului de la cel orăşenesc a stopat aprovizionarea cu
apă a grupurilor sanitare, care sunt spălate cu o cantitate de
apă egală unui borcan de un litru - fapt ce generează
incomodităţi şi premize pentru apariţia bolilor
infecţioase. Pe parcursul perioadei menţionate mai sus,
reclamanţii nu au posibilitate să facă baie în mod
regulat, uneori baia se făcea doar o dată în două - trei
luni şi atunci în
cantităţi foarte limitate de apă. Lipsa condiţiilor de baie
s-a făcut simţit mai ales în lunile de vară a anului 2003,
cînd temperatura medie zilnic depăşea 25-30 grade Celsius.
6. Din cauza
debranşării de la reţeaua electrică
orăşenească mâncarea pentru reclamanţi se
pregăteşte în sobe cu cărbune, iar apa se
încălzeşte în cisterne alimentate cu motorină, ceea
ce contribuie la depunerea deşeurilor (funingină) în
spaţiul şi aşa destul de limitat şi închis al
penitenciarului. Lumină electrică este asigurată doar 2 ore pe
zi, de un generator cu putere şi capacitate de lucru redusă.
Însă din cauza lipsei de combustibil, la momentul ultimei vizite
în penitenciar a delegaţiei Comitetului Helsinki din 27 Octombrie
2003, generatorul nu funcţionata şi reclamanţii nu aveau
lumină de 4 patru zile.
7. Practic la
toţi reclamanţii (cel puţin la 8 din cei 9 reclamanţi) începînd
cu prima perioadă de blocare a penitenciarului, în martie – mai
2003, şi ulterior, s-a observat înrăutăţirea
stării sănătăţii, agravarea tuberculozei.
8. Atît
reclamanţii cît şi reprezentanţii Comitetului Helsinki au
adresat demersuri autorităţilor de stat abilitate, cerînd
soluţionarea situaţiei create, tragerea la raspundre a persoanelor
vinovate şi prevenirea repetării situaţiei. Răspunsurile
primite au un caracter general şi evaziv, dînd de înţeles
că Statul Republica Moldova nu doreşte să înlăture
caracterul inuman şi degradant al condiţiilor de detenţie pentru
reclamanţi.
9. Ministerul
Justiţiei de comun cu Departamentul Instituţiilor Penitenciare
într-un răspuns către Comitetul Helsinki pentru Drepturile
Omului recunosc ilegalitatea condiţiilor de detenţie a
reclamanţilor din penitenciarul nr. 29/8 or. Bender şi califică
aceste condiţii ca fiind tortură (Anexa nr. 3).
În drept,
I. Violarea dreptului de a nu fi supuşi
tratamentului inuman şi degradant
10. Reclamanţii afirmă că prin detenţia lor în condiţiile penitenciarului
OŞC 29/8, în perioada 23.09.02 – 19.02.03 (astfel fiind 149 de zile)
şi de la 10.07.2003 pînă în prezent este încălcat dreptul prevăzut
de art.3 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, care
prevede:
„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor
inumane ori degradante”
13. Curtea Europeană a
evidenţiat că Statul trebuie să asigure că orice
persoană este deţinută în condiţii compatibile cu
respectul faţă de demnitatea lui umană, că maniera şi
metoda de executare a măsurii privative de libertate nu supune persoana la
stres, suferinţe, umilinţe şi lipsuri într-o intensitate
excedînd nivelul inevitabil al suferinţelor inerente detenţiei,
iar sănătatea şi bunăstarea persoanei să fie adecvat
asigurate. (vezi Kudla v. Poland,
no.30210/96, ECHR 2000-XI).
14. În cazul reclamanţilor, deţinuţi la moment în
penitenciarul nr29/8 din or. Bender, autorităţile de stat nu au
întreprins toate măsurile necesare şi efective astfel
încât să înlăture caracterul inuman şi
degradant al condiţiilor de detenţie. Reclamanţii trăiesc
în odăi-celule cu alţi 23-24 persoane, iar ferestrele
sînt acoperite cu peliculă nu cu sticlă. Condiţiile
antisanitare creează premize pentru îmbolnăviri. Ei sînt
nevoiţi să-şi ardă hainele pentru a se încălzi.
Toate aceste luate împreună caracterizează condiţiile de
detenţie a reclamanţilor, depăşind nivelul minim de
suferinţe şi umilinţe care reies din caracterul legal al pedepsei.
În afară de aceasta Statul nu a înlăturat cauza
principală care a condus la situaţia descrisă mai sus,
adică nu a tras la răspundere şi nici nu a încercat
să facă aceasta pentru ca situaţii similare să nu aibă
loc pe viitor. Anume din această cauză, considerăm noi,
evenimentele s-au repetat şi nu este ni ci o siguranţă că
nu se vor mai repeta pe viitor şi alte instituţii.
15. Comitetul European pentru prevenirea torturii şi pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante (CPT), în rezultatul vizitelor
efectuate în penitenciarele Republicii Moldova pe parcursul anilor 1998-2002,
a adresat Guvernului Republicii Moldova o serie de recomandări concrete pe
termen scurt şi de durată întru ameliorarea condiţiilor de
detenţie în instituţiile penitenciare din ţară. In
mod special se recomanda autorităţilor moldoveneşti să
acorde o prioritate înaltă măsurilor legate de suprapopulare a
penitenciarelor, îmbunătăţirea substanţială a
condiţiilor materiale de detenţie, serviciilor medicale şi
alimentaţiei, care să corespundă necesităţilor umane
vitale. Deşi autorităţile de stat au întreprins
măsuri pentru redresarea situaţiei, pentru penitenciarul nr.29/8 din
or. Bender nu au reuşit să înlăture caracterul inuman
şi degradant al condiţiilor de detenţie.
16. De asemenea CPT
în urma vizitelor în instituţiile penitenciare ale RM, a
reiterat în rapoartele sale că „oricare nu ar fi circumstanţele
economice care prevalează, există elemente fundamentale ale
vieţii care trebuie să fie întotdeauna garantate de către
un Stat persoanelor private de libertate; aceste elemente includ accesul la
apă potabilă, o hrană suficientă şi nişte
condiţii care permit un nivel de igienă adecvat, acestea cuprind
şi accesul la toaletă la momentul dorit. În ceea ce
priveşte persoanele deţinute pe perioade îndelungate, aceasta
implică de asemenea şi accesul la o promenadă zilnică la
aer proaspăt”.
17. În pofida
situaţiei extraordinare, neglijînd recomandările CPT şi
Regulile Standarde Minime de Comportament cu Deţinuţii,
reclamanţilor nu li s-a pus la dispoziţie o cantitate suficientă
de produse de igienă de primă necesitate cît şi alte
materiale sau produse necesare pentru îngrijirea şi
curăţarea celulelor. Ca urmare între deţinuţi s-au
răspîndit boli infecţioase transmisibile, în special
hepatita, SIDA, tuberculoza, infecţiile dermatologice care au afectat
fizic şi psihic reclamanţii. De asemenea condiţiile de
detenţie pentru bolnavii de tuberculoză nu corespund tratamentului
medical ce ar trebui să fie acordat. Regimul alimentar necesar , prescris
prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.246 din 13.05.1993, nu se asigură, dar
în ansamblu ar trebui să ducă la fortificarea stării
sănătăţii deţinutului bolnav de tuberculoză.
18. Insuficienţa
alimentară (cantitate, calitate, pregătire şi distribuirea
hranei) coroborată cu lipsa de produse de igienă (curăţenia
hainelor şi păturilor, accesul la apă curentă,
instalaţiile sanitare), cât şi neîncălzirea,
neiluminarea şi neventilarea celulelor califică automat
condiţiile ca fiind un tratament degradant al deţinuţilor.
Regimul alimentar face parte din obligaţia Guvernului Republicii Moldova
de a asigura îngrijirea sănătăţii
deţinuţilor în timpul aflării lor în instituţia
penitenciară. Prin Hotărîrea Guvernului R.M. nr.246 din
13.05.1993[2],
Ministerul Justiţiei de comun cu Ministerul Finanţelor au fost investiţi cu dreptul de a
stabili modul de aplicare a raţiilor alimentare aprobate prin această
hotărîre de Guvern şi modul de asigurare cu produse ditetice a
pesoanelor condamnate care necesită alimentaţie curativă.
Însă aceste norme minime legiferate de Guvern nu au fost
îndeplinite de către Ministerul Justiţiei şi Ministerul
Finanaţelor faţă de reclamanţi, odată ce ei nu primesc
aceasta raţie alimentară. Conform Raportului Comitetului European
pentru Prevenirea Torturii, insuficienţa alimentară este un tratament
inuman al deţinuţilor.
19. În lumina
celor spuse mai sus cităm şi aprecierea Ministerului Justiţiei
referitor la situaţia reclamanţilor: “… ce contribuie la
destabilizarea situaţiei în această instituţie,
indicînd asupra condiţiilor insuportabile de detenţie ale condamnaţilor,
ce pot fi considerate drept tortură. …” (Vezi Anexa nr. 3).
20.
Reieşind
din cele expuse solicităm recunoaşterea Ministerului Justiţiei
şi Departamentului Instituţii Penitenciare în violarea
Articolului 3 al Convenţiei Europene prin supunerea reclamanţilor la
pedeapsă şi tratament inuman şi degradant
II. remedierea condiţiilor inumane şi degradante de detenţie a reclamanţilor
21. Condiţiile
de detenţie descrise în această cerere contravin normelor
minime de detenţie stabilite de Codul de executare
a sancţiuniulor de drept penal,
precum şi de Regulile Standarde Minime de Comportament cu
Deţinuţii.
22. Luînd prin analogie hotărîrea Curţii Europene din 22
iulie 2002 pe cazul Kalashnicov versus
Federaţia Rusă, unde a apreciat condiţiile izolatorului de
detenţie ca fiind în violarea art.3 al Convenţiei pentru
că pe lîngă faptul că condiţiile nu întruneau
minimul necesar pentru trai decent Federaţia Rusă a refuzat la
cererea reclamantului să remedieze situaţia lui, solicităm
instanţei de judecată să considere oportună obligarea
Ministerului Justiţiei şi Departamentului Instituţiilor
Penitenciare să remedieze condiţiile reclamanţilor.
23. Reclamanţii consideră că o remediere eficientă ar fi
asigurarea în practică
fiecărui reclamant a unor condiţii minime de detenţie
prevăzute de legislaţia Republicii Moldova şi de Regulele
Standarde Minime, ceea ce presupune:
i.
un spaţiu de trai
de cel puţin 6m2 încălzit în timp de
iarnă şi aerisit periodic
ii.
acces la grupuri
sanitare şi la duşuri echipate adecvat şi conectate nelimitat la
apă
iii.
acordarea raţiei
alimentare stabilite prin Hotărîrea Guvernului nr. 246 din 1993
iv.
acess la
îngrijire medicală şi la medicamente pentru tratarea
eficientă a bolilor infecţioase şi transmisibile
v.
posibilitatea
întreţinerii sale în condiţii igienice şi sanitare
adecvate unui mediu sănătos de trai şi access la produse de
igienă
III. Repararea prejudiciului moral
24. Reclamanţii
solicită repararea prejudiciului moral cauzat prin detenţie
îndelungată şi nejustificată în condiţii
inumane şi degradante, în mărime de 15,500 MDL (echivalentul a
1,000 euro) pentru fiecare
reclamant, din contul Ministerului Justiţiei şi Departamentului
Instituţii Penitenciare, în mod solidar, prin intermediul
Ministerului de Finanţe.
25. Reclamanţii
consideră că, prin detenţia îndelungată în
condiţii inumane şi degradante de detenţie din penitenciarul
nr.29/8 or. Bender, au fost umiliţi, puşi în situaţie de
supravieţuire pe cont propriu, suportînd foamea şi frigul într-un penitenciar în care
statul deţine control deplin asupra persoanelor.
26. Luînd
în vedere descrierea de mai sus a condiţiilor de detenţie
în penitenciarul nr.29/8 or. Bender prin prisma standardelor
internaţionale şi consecinţele, riscurile la care sînt
supuşi zilnic reclamanţii, considerăm mărimea despăgubirilor
proporţională şi rezonabilă.
27. Cu toate
acestea, reclamanţii consideră că o deplină remediere a
drepturilor încălcate de autorităţile de stat nu este
posibilă doar prin achitarea prejudiciului moral, de aceea solicită
instanţa să oblige pîrîţii odată cu achitarea
prejudiciului moral şi la remedierea condiţiilor de detenţie,
adică satisfacerea pretenţiei nr.II împreună cu cea de-a
III-a.
Pentru toate aceste motive de fapt şi de drept reclamanţii înţeleg să-şi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile:
§
art.
4, art. 8,
art. 20, art.
24 al. 2 din actuala Constituţie a Republicii Moldova coraborate cu
prevederile art 7, art.
8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la care
Republica Moldova este parte semnatară
şi art. 3, art. 6,
art. 13 ale Convenţiei
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, ratificată de Republica Moldova la 24
iulie 1997;
§
art.
4, art. 5,
art. 22, art.
31, art. 59 al.3,
art. 73 al.1, art.166 al. 1, art.
256 al.1 p.c) al Codului de
Procedură Civilă al Republicii Moldova din 30 mai 2003;
§
art.1398 al.1, art. 1422 şi
art.1423 al Codului Civil din 6 iunie 2002
şi solicită cu respect să admiteţi acţiunea
aşa cum a fost formulată.
Prezenta cerere este însoţită de
următoarele anexe:
Comitetul
Helsinki depune cererea în patru exemplare în vederea
comunicării.
Cu respect,
Ştefan
Urîtu
Preşedintele
Comitetului
[1] Regulele standarde minime de comportament
cu deţinuţii din 30
august 1955, adoptate la primul Congress al Organizaţiei Naţiunilor
Unite pentru prevenirea criminalităţii şi comportamentul cu
infractorii, avut loc la Geneva în anul 1955, aprobate de Consiliul
Social şi Economic prin Rezoluţia sa 663 C (XXIV) din 31 iulie 1957,
2076 (XII) din 13 mai 1977 şi 1984/47 din 25 mai 1984;
[2] Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova cu privire la asigurarea cu produse alimentare a
condamnaţilor la privaţiune de libertate şi a persoanelor aflate
în izolatoarele de acnhetă penală şi în
instituţiile de reabilitare socială, nr.246 din 13.05.93;