CUPRINS :

Informaţii despre CHDOM
Tabloul general la capitolul drepturilor omului în 2007
Rolul Apărătorilor Drepturilor Omului în societatea contemporană
Care sunt cele mai des încălcate drepturi?
Prevenirea şi combaterea discriminării
Situaţia drepturilor omului în stânga Nistrului
Asigurarea drepturilor refugiaţilor, persoanelor intern deplasate, solicitanţilor de azil
Respectarea drepturilor persoanelor cu disabilităţi
Expertizarea proiectelor de legi
Participarea la conferinţe, seminare, mese rotunde, articole publicate de membrii CHDOM.

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova este o organizaţie nonguvenamentală, independentă şi nonprofit, în domeniul drepturilor omului, fondată la Tiraspol, regiunea Transnistria a Republicii Moldova în 1990, în contextul prăbuşirii Uniunii Sovietice, de un grup de activişti din domeniul drepturilor omului.

Comitetul Helsinki monitorizează respectarea angajamentelor în domeniul sus numit de către Republica Moldova în faţa OSCE, Naţiunilor Unite, Consiliului Europei. Comitetul pledează pentru respectarea, protecţia şi promovarea drepturilor omului, prin expertizarea independentă a drepturilor omului, a cadrului legal şi practicilor de aplicare a acestora, sprijinirea intereselor publice şi acţionarea în justiţie în susţinerea acestora, sporirea gradului de conştientizare în rândurile unor grupuri specifice şi a publicului larg referitor la evoluţiile şi îngrijorările în domeniul drepturilor omului.

Activitatea Comitetului se călăuzeşte de acceptarea şi perceperea valorilor universale superioare a drepturilor şi libertăţilor individuale, justiţiei sociale, egalităţii şi nondiscriminării.

Rapoartele detaliate ale Comitetului Helsinki cu privire la subiecte specifice şi la situaţia generală cu privire la respectarea drepturilor omului în Moldova sânt solicitate şi, servesc drept sursă independentă şi demnă de informare pentru un şir de entităţi specializate, inclusiv cele ce fac parte din Consiliul Europei, OSCE, ONU, Comitetul European pentru Prevenirea torturii, Comitetul PACE de monitorizare a respectării angajamentelor luate de Republica Moldova.

Cercetările, documentările, rezultatele acestora sânt bazate în exclusivitate pe surse şi contribuţii autentice, indigene, având ca informaţie primară realităţile şi situaţiile concrete din Republica Moldova.

Web-site-ul Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova este: www.humanrights.md

Anul 2007, a fost un an mare pentru CHDOM. Mare prin recunoaşterea de către adversarii noştri a importanţei acestei structuri nonguvernamentale, lucru despre care vorbeşte lupta declanşată împotriva Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Moldova.

În condiţiile în care constatăm că în Republica Moldova s-a creat o structură neformală de asociaţii neguvernamentale, mass-media şi funcţionari publici, care utilizând ilegal şi neeligibil banii publici, granturile oferite de finanţatorii străini şi funcţiile publice, acţionează împotriva persoanelor incomode, împotriva celor care şi-au făcut şi îşi îndeplinesc cu cinste misiunea, activând public, transparent şi criticând deschis abuzurile şi fraudele, indiferent din partea cui vin ele, CHDOM a efectuat în 2007 o muncă enormă, care nu numai că a tulburat liniştea guvernanţilor, le-a încurcat planurile tenebre unor structuri fie de stat, fie neguvernamentale, ci şi s-a manifestat ca o structură combativă şi eficientă în lupta pentru respectarea drepturilor omului, o forţă ce a stimulat mişcarea Republicii Moldova spre un stat bazat pe drept.

CHDOM în repetate rînduri şi cu diferite ocazii a făcut publice pe tot parcursul anului 2007 încălcările grave ale drepturilor omului, cele mai frecvente ţinând de situaţia din Transnistria şi de interpretarea eronată a legislaţiei de către organele de justiţie. Pe saitul Comitetului sunt plasate un şir de comunicate de presă vizavi de cazurile când au fost încălcate Drepturile Omului.[1] Torentul de dosare înaintate spre examinare la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de cetăţenii RM şi numărul considerabil al cazurilor ce au demonstrat o politică oprimantă a guvernării sunt o dovadă că la capitolul respectări drepturilor omului Moldova are restanţe majore, iar cei care s-au implicat în procesul de lichidare a acestor restanţe au un imens cîmp de activitate, care nu e tocmai propice şi constituie în mare parte un teren accidentat şi nu prea potrivit pentru edificarea unui stat bazat pe drept. Pe parcursul anului 2007 au fost litigate un şir de cazuri de către CHDOM la nivel naţional şi prezentate cu succes în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.[2]

Pornind de la dezideratul că Apărătorii Drepturilor Omului sunt forţa motrice în procesul de promovare şi protejare a Drepturilor Omului, constatăm că implementarea cu succes a standardelor internaţionale depind în mare măsură de activismul acestora, de măsura în care Apărătorii Drepturilor Omului sunt angajaţi în această luptă întru atingerea unui respect universal faţă de Drepturile Omului.

Moldova la etapa actuală are o stringentă necesitate de cît mai mulţi oameni dedaţi cauzei de promovare şi protejare a Drepturilor Omului, or stereotipurile autoritare nu întotdeauna se lasă substituite de formele democratice de conducere. Firesc, fenomenul de împotrivire presupune nişte acţiuni mai energice, mai combative, o conştientizare mai profundă a rolului Apărătorilor Drepturilor Omului într-o societate cum este a noastră: puţin iniţiată în materie de justiţie, lipsită adeseori de cea mai elementară informaţie, parţial contaminată de indiferenţă.

Este necesar să subliniem acţiunile CHDOM în acest domeniu pe parcursul anului 2007 au fost:

n Colectarea şi răspîndirea informaţiilor despre diverse cazuri de încălcare a DO (investighează şi face publice rapoarte despre orice nerespectare a DO, influenţează asupra autorităţilor de Stat, apelează la suportul organismelor internaţionale).

n Activitatea întru suportul victimelor.

n Activitatea în direcţia influenţării asupra politicii şi funcţionării Guvernului.

n Propagarea şi tălmăcirea Drepturilor Omului.

n Advocacy Drepturilor Omului la nivel naţional şi internaţional.

Şi Apărătorii au nevoie de apărare

Torentul nemaipomenit de mare de adresări la CEDO în care Republica Moldova figurează ca parte reclamată, numărul extrem de mare al dosarelor în care Moldova e învinuită de sfidare a unor drepturi consfinţite de Declaraţia Drepturilor Omului şi acest lucru e dovedit în înalta instanţă, denotă o agravare a situaţiei la capitolul justiţie şi echitate socială.

Specificul activităţii Apărătorilor Drepturilor Omului (ADO) constă în permanenta implicare în diverse conflicte, o parte a cărora în cele mai multe cazuri e Statul. Având la îndemână toate resursele, Statul, fireşte, evoluează ca partea cea mai puternică. Deci, din start ADO au în faţă un rival, care caută modalităţi nu doar de a-şi justifica acţiunile nelegitime faţă de victime, ci şi de a-i împiedica pe ADO să-şi desfăşoare activitatea, iar uneori şi a-i impune să renunţe la intenţiile nobile de a fi alături de cetăţeanul nedreptăţit.

Rezistenţa autorităţilor şi opunerea cu vehemenţă a acestora cerinţelor legitime ale ADO de a pune capăt manifestărilor violente, generează nu rareori chiar situaţii de risc pentru ADO. Contrar logicii, uneori riscul de a fi victimă vine nu din partea unor persoane ce-şi ispăşesc pedeapsa pentru crime din cele mai odioase, ci din partea angajaţilor instituţiei penitenciare.

Metodele de influenţă negativă asupra ADO pot fi din cele mai diverse. Începând cu refuzul accesului într-o instituţie de stat şi până la decretarea unor legi ce incriminează anumite aspecte ale activităţii ADO şi care limitează mediul în care lucrează ADO[3]. Unele legi şi regulamente pot să încalce flagrant drepturile şi libertăţile cetăţenilor prin invocarea a tot felul de motivaţii.

Unele manifestări faţă de Apărătorii Drepturilor Omului cu o influenţă socială majoră demonstrează că puterea „de vârf” îşi poate permite orice, astfel intimidându-i pe cei inconvenabili, nemaivorbind de Apărătorii Drepturilor Omului de la un alt nivel, care, se subînţelege, ar putea fi striviţi fără nici un fel de probleme.

Riscul la care sunt supuşi Apărătorii Drepturilor Omului, e dovedit şi prin faptul că însuşi CHDOM, cel mai renumit şi mai ponderabil militant pentru Drepturile Omului în RM, pe cele mai diverse căi este discreditat şi chiar atacat. Urmărind scopul de a-i îndepărta pe finanţatori, se face uz de şantaj, de acuzaţii nefondate, de tot felul de mistificări.

Astfel CHDOM din postura de apărător al drepturilor omului e impus să se situeze în postură de victimă a unor acte de violenţă.

Există tot temeiul să presupunem că în Republica Moldova s-a creat o structură neformală de asociaţii neguvernamentale, mass-media şi funcţionari publici, care utilizând ilegal banii publici, granturi oferite de finanţatorii străini, acţionează împotriva persoanelor fizice şi juridice incomode.

Despre gravitatea situaţiei la capitolul Drepturile Omului, despre riscul la care se supune benevol ADO vorbeşte însuşi faptul că şi o organizaţie nonguvernamentală, cu un prestigiu incomparabil cu celelalte circa 3000 de organizaţii care activează în domeniul Drepturilor Omului, e pusă într-o situaţie extrem de dificilă, e sugrumată şi împiedicată să-şi desfăşoare lupta cu grupările mafiote şi criminale, care, având bani mulţi, inventează scene şi aplică tehnologii delicvente, călăuzindu-se de principiul: „Scopul scuză mijloacele”.

Concluzia e că democraţia şi drepturile omului în RM sunt în pericol. Diverse structuri statale s-au îngrădit cu asociaţii neguvernamentale fidele sau cointeresate, care în timp ce situaţia se agravează, întocmesc rapoarte, inducând în eroare populaţia ţării şi organismele internaţionale. Se creează tot felul de „umbrele”, care permit spălarea banilor şi ţinerea sub control a societăţii civile, aruncând tot gunoiul peste acele asociaţi ce nu acceptă regulile unui joc murdar.

Pentru ieşirea din această situaţie membrii CHDOM recomandă ca:

· Orice învinuire în adresa unor asociaţii sau persoane fizice, ce evoluează ca Apărător al Drepturilor Omului, să fie verificată minuţios şi să nu se bazeze doar pe nişte declaraţii sau rapoarte critice pentru a evita influenţarea finanţatorilor de către persoane-fondatori de organizaţii non-profit dar extrem de profitabile, de către autorii unor strategii ce se exclud una pe alta, dar pentru un anumit segment de timp sunt benifice pentru cei cointeresaţi atât moral cît şi spiritual; de către cei ce-şi asumă merite ce nu le aparţin, defăimîndu-i pe adevăraţii combatanţii pentru Drepturile Omului.

· Având drept temei Declaraţia privitor la Apărătorii Drepturilor Omului, adoptată la 9 decembrie 1998 cu denumirea oficială „Declaraţia privitor la drepturile şi responsabilitatea persoanelor, grupurilor şi organelor societăţii pentru a promova şi proteja drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului” cerem o garanţie din partea statului şi o susţinere a celor care s-au consacrat luptei pentru echitate socială, pentru neadmiterea unor manifestări inumane faţă de orice persoană. Întru realizarea acestui deziderat cerem să fie garantate următoarele drepturi ale Apărătorilor Drepturilor Omului:

1. Dreptul de a promova şi proteja DO.

2. Dreptul la asociere.

3. Dreptul la informaţie.

4. Dreptul de a discuta liber despre DO.

5. Dreptul de a asista la şedinţele Guvernului şi ale Colegiilor ministeriale şi de a le supune critici atunci când o merită.

6. Dreptul de a întreţine liber contacte cu organismele internaţionale.

7. Dreptul de a participa la manifestaţii paşnice.

8. Dreptul de a beneficia de o finanţare externă.

9. Dreptul de întreţine discuţii fără a fi interceptat.

Totodată, în calitatea sa de Apărător al Drepturilor Omului CHDOM îşi asumă personal şi îi cheamă şi pe ceilalţi militanţi pentru apărarea drepturilor omului să se conducă în activitatea sa de zi cu zi de principiile cele mai oneste, or un lucru atât de nobil implică nu doar perseverenţă şi curaj, ci şi o totală obiectivitate şi onestitate. Iar de la conducerea ţării cere să-şi asume următoarele responsabilităţi:

· De a nu împiedica pe ADO să-şi desfăşoare activitatea şi chiar de a promova DO, inclusiv cele ale Apărătorilor Drepturilor Omului.

· De a iniţia şi de a conduce nepărtinitor investigaţiile în cazurile de încălcare ale DO.

· De a lua măsuri exigente faţă de persoanele sau instituţiile ce atentează la inviolabilitatea Apărătorilor Drepturilor Omului.

· De a promova Drepturile Omului prin intermediul presei, instituţiilor de învăţământ etc.

Pe parcursul anului 2007, reieşind din analiza tematicii petiţiilor arhivate, membrii CHDOM, au ajuns la concluzia că cel mai des au fost încălcate următoarele drepturi:

Dreptul la ocrotirea sănătăţii (prevăz. de art 166, alin. (1), lit. (f) C.E. al RM) şi la asistenţă medicală a persoanelor condamnate (249 ali. (1) C.E al RM) de legislaţia RM.
Dreptul de a nu fi supus torturi şi nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (art. 5 Declaraţia Universală, art.3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art.24 Constituţia RM).
Dreptul la apărare, garantat atât de art. 6 alin. 3 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cît şi de art. 26 Constituţia RM, art. 166 (1) b) C.E. al RM.
Dreptul la corespondenţă şi convorbiri telefonice (prevăzut de art.30 Constituţia RM şi art. 229 C.E. al RM).
Dreptul la întrevederi , prevăzut de art. 232 C.E. al RM.
Dreptul de a avea acces la informaţie (art. 227 C.E. al RM) şi la dispoziţiile legale, documentele privind executarea pedepsei privative de libertate (art. 228 C.E. al RM).
Dreptul de a adresa petiţii prevăzut de art. 166 ali (1) lit c) Cod de Executare al RM.
Dreptul la un proces echitabil pevăzut de Art 6.1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Dreptul condamnaţilor la alimentare cu respectarea normelor minime stabilite de guvern (art.247 C.E. al RM).

În calitate de concluzii este necesar de a menţiona că încălcarea acestor drepturi are loc din mai multe cauze, printre care pot fi enumărate şi cea:

a) economică, care nu permite crearea condiţiilor de detenţie, realizarea diferitor proiecte.

b) de cunoaştere insuficientă a legislaţiei în vigoare din partea organelor statului şi nu numai, fapt ce duce la încălcarea în masă a Drepturilor Omului şi la scăderea gradului de responsabilitate.

c) de prezenţa relei credinţe în exercitarea funcţiei şi urmărirea unor interese meschine, care se realizează prin mecanisme birocratice, de tergiversare în luarea deciziilor .

Reieşind din cele expuse şi urmărind scopul recunoaşterii, implementarii şi respectării mai profunde a Drepturilor Omului în Republica Moldova, se impun următoarele recomandări:

1. Ameliorarea situaţiei economice (salarizare decentă, investirea în diverse proiecte etc.), cît şi gestionarea transparentă, tehnocrată a mijloacelor repartizate;

2. De perfecţionat mecanismul de control bilateral (din partea organelor statului şi a societăţii civile) pentru ridicarea eficienţei acestuia privind respectarea drepturilor omului;

3. De realizat diverse programe de informare-instruire în domeniul Drepturilor Omului, atât pentru cetăţeni, cît şi/sau în special, pentru funcţionari.

Referindu-ne la factorul social denumit „discriminarea” este necesar de scos în evidenţă că prin această noţiune, conform DEX-lui subînţelegem „Tratamentul inegal al indivizilor sau grupurilor umane în raport cu restul societăţii pe baza diverselor criterii cum ar fi apartenenţă etnică, rasială, religioasă, sexuală, etc.” .Adică, oricare tratament inegal al indivizilor sau grupurilor umane în raport cu diverse criterii inclusiv şi cel conturat de lege.

Pentru început este necesar de menţionat că Clinica Juridică a CHDOM a analizat peste 405 plângeri cu diferit caracter.

Referindu-ne la categoria de persoane private de libertate, evidenţiem că practic toţi petiţionarii declară răsunător că sunt discriminaţi în drepturile sale(dreptul la un standard de condiţii de detenţie, la întrevedere, alimentaţie, asistenţă medicală, corespondenţă, etc.) în raport cu standardul impus de lege(adică în raport cu restul deţinuţilor ce nu se plîng). Totodată, putem afirma că factorul discriminării este la fel des întîlnit şi în afara penitenciarelor. Astfel, printre cele mai pronunţate criterii ale discriminării întâlnite în societatea Republicii Moldova le putem evidenţia pe următoarele: a) cel de sex: deseori sunt discriminate femeile în raport cu bărbaţii, copii în raport cu persoanele majore; b) cel de etnie: cu toate că discriminarea sub acest criteriu a mai cedat din poziţii totuşi mai sunt cazuri cînd la serviciu sunt angajaţi doar persoane de etnie rusă totodată, ruşii sunt discriminaţi în raport cu alte etnii chiar şi în presă; c) cel religios; d) specific moldovenesc este criteriul „cumătrismului”, adică contrar regulilor juridice şi morale unele persoane sau probleme se promovează iar altele se stopează: avem cazuri: 1) cînd o persoană pensionară cu experienţă de muncă (30 ani), cu menţiuni şi stimulări a fost concediată iar, în locul ei a fost angajat un alt pensionar, 2) repartizarea apartamentelor la ministerul apărării se face în afara rîndului astfel, discriminîndu-i pe cei din rând.

Teo Cârnaţ, Directorul executiv a CHDOM a propus proiectul de lege cu privire la anti-discriminare care a fost adoptat cu scopul de a preveni, a interzice şi a eradica orice formă de discriminare, asigurînd fiecărei fiinţe umane:

- egalitatea în faţa legii;

- egalitatea de tratament, şanse şi oportunităţi de participare în viaţa publică;

- protecţie efectivă împotriva discriminării.

Scopul prezentei legi printre altele este şi de a activiza şi eficientiza Ombudsmanul ca instituţie şi instrument de protecţie a drepturilor omului.

Proiectul de Lege cu privire la anti-discriminare în Republica Moldova este compus din şapte capitole. Primul capitol conţine dispoziţii generale ce se referă la formele de manifestare a discriminării; la noţiunile de discriminare directă, indirectă, segregare, hărţuire inclusiv, hărţuire sexuală etc.; la formele agravante ale discriminării precum segregarea, discriminarea multiplă, fapta de instigare la discriminare săvârşită de o persoană care se află pe o poziţie de autoritate faţă de cel instigat, discriminarea săvârşită de două sau mai multe persoane, săvârşirea în mod repetat a unei fapte de discriminare, chiar şi după pedepsirea faptei de discriminare. Capitolul se referă şi la faptele care nu constituie discriminare etc. Capitolul doi cu denumirea egalitatea în activitatea social-economică, se referă la accesul egal la activitatea de întreprinzător, cât şi criteriile de protecţie împotriva discriminării unei persoane în relaţii de muncă şi/sau de protecţie socială, la fel se indică cazurile de contravenţie din domeniul social-economic ce se pedepsesc conform prezentei legi. Capitolul trei cu denumirea egalitatea în sfera educaţională, prevede accesul la educaţie, protecţia în exercitarea dreptului la educaţie, se indică şi cazurile de contravenţie din domeniul educaţie, cât şi prevederile ce se referă la protecţia în exercitarea dreptului la educaţie, de exemplu: conducerea instituţiei de învăţământ trebuie să ia măsurile efective de a preveni orice formă de discriminare în incinta instituţiei de învăţământ, care are loc din partea personalului pedagogic sau nepedagogic sau a vreunui student. În capitolul patru cu denumirea egalitatea în accesul la serviciile publice; sunt indicate cazurile ce constituie contravenţie în domeniul asigurării egalităţii de şanse în accesul la serviciile publice, de exemplu, refuzul accesului la serviciile de sănătate. Capitolul cinci cu denumirea protecţia în exercitarea altor drepturi, prevede accesul egal la funcţiilor publice, libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice, interzicerea propagandei şi instigării la ură, dreptul la demnitate umană, cât şi cazurile ce constituie contravenţie conform acestui capitol. În vederea implementării dispoziţiilor Legii cu privire la anti-discriminare în Republica Moldova se instituie instituţia Ombudsmanului împotriva Discriminării prin Capitolul şase cu denumirea ombudsmanul împotriva discriminării, ce prevede procedura de organizare şi funcţionare a instituţiei Ombudsmanului împotriva Discriminării, numirea şi eliberarea din funcţie. Astfel, în conformitate cu prezenta lege Ombudsmanul împotriva Discriminării este instituţie publică de stat în domeniul discriminării, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar, garant al respectării şi aplicării principiului non-discriminării, în conformitate cu Constituţia şi legile Republicii Moldova, cu actele juridice internaţionale cu privire la drepturile omului la care Republica Moldova este parte. Aprecierea faptelor pe baza cărora se pot determina formele de discriminare directă sau indirectă este de competenţa jurisdicţiei naţionale sau a altor organisme competente, în concordanţă cu legislaţia sau practicile unui stat de drept. Capitolul final conţine dispoziţii finale şi tranzitorii.

Scopul urmărit a fost elucidarea practicii şi teoriei de eliminare a formelor de discriminare, şi prezentarea noilor mecanisme, argumentate ştiinţific, de prevenire şi eliminare a formelor de discriminare şi ca rezultat ideile membrilor CHDOM au fost materializate în proiectul de lege cu privire la anti-discriminare.

De asemenea CHDOM a elaborat un chestionar privind experienţa cetăţenilor Republicii Moldova referitor la actele de discriminare, violenţă şi hărţuire pe un eşantion de 400 de persoane de toate categoriile de vârstă. Analizând totalurile răspunsurilor la chestionarele efectuate, 98% din respondenţi au raspuns afirmativ la întrebarea dacă există discriminare în Republica Moldova. Cel mai des faptele de descriminare sunt comise pe motiv de rasă aceasta ne indică 28% din numărul total de interogaţi, un număr esenţial de cazuri de descriminare se comit pe motiv de naţionalitate 16% şi statut social 14%, pe motiv de sex 12% din numarul numărul opinilor exprimate. Faptele de descriminare după opinia respondenţilor se comit la fel pe motiv de vîrstă de 9% şi 7% pe motiv de religie, 14 % din numărul total de respondenţi s-au abţinut. Ceea ce ţine de opinia cu privire la acordul la căsătoriile dintre persoanele de acelaşi sex majoritatea respondenţilor s-au pronunţat împotrivă acestor căsătorii 76% şi doar 18% au fost de acord, 6% s-au abţinut. Cel mai descriminat grup de persoane în Republica Moldova sunt romii 42% apoi persoanele cu desabilităţi 19%, săracii sunt descriminaţi în proporţie de 14%, iar femeile 10%, evreii 8% şi negrii 7%.[4] Referitor la definirea faptului cu privire la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi respondenţii s-au pronunţat ca egalitatea şanselor presupune egalitatea în drepturi- 38%. La această întrebare a fost menţionat şi egalitatea de şanse de 28% în cadrul activitaţilor de încadrare socială, tot aici 18% sunt de părerea că egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi presupune egalitatea posibilităţilor îndeosebi în cazul încadrării şi activităţii în cîmpul muncii, 16% s-au abţinut.

De aceea, se face necesar de a se întreprinde careva măsuri întru oprirea acestor tendinţe, ba mai mult ca atîta de a acţiona cu scop de profilaxie şi combatere a discriminării. În vederea realizării scopului de profilaxie şi combatere a discriminării membrii CHDOM propun următoarele recomandări:

1. A se redacta legislaţia Republicii Moldova în vederea excluderii la maximum posibil a carenţelor din actele normative ce permite manifestări discriminatorii.

2. A se înăspri sancţiunile pentru manifestări discriminatorii.

3. A se aproba o Lege specială care ar sistematiza această problemă şi ar fi un mijloc eficient de profilaxie şi combatere a discriminării.

Monitorizarea, promovarea şi protecţia drepturilor omului în Transnistria a fost o preocupaţie permanentă a Comitetului de-a lungul anilor.

Pe parcursul anului 2007 Comitetul Helsinki şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu tentativele sistematice întreprinse de liderii regimului autoproclamat la Tiraspol cu scopul de a destabiliza la maximum situaţia în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, a înterprins acţiuni de advocacy. La capitolul respectiv au fost publicate următoarele comunicate de presă:

1. 18 ianuarie Comunicatul de presă privind tensionarea de către Federaţia Rusă a situaţiei din regiunea transnistreană

2. 12 martie Comunicatul de presă privind violarea de către regimul auto-proclamat de la Tiraspol a dreptului la libera asociere si a dreptului la libertatea de exprimare

3. 14 mai Comunicatul de presă în legătură cu tensionarea de către regimul de la Tiraspol a situaţiei în regiunea transnistreană

4. 17 iunie Comunicatul de presă privind violarea dreptului la libera exprimare a votului în satul Corjevo

5. 27 octombrie Comunicatul de presă privind o nouă provocare întreprinsă de către regimul autoproclamat la Tiraspol cu scopul de tensionare a situaţiei în zona de securitate

Vizavi de respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană CHDOM a înterprins următoarele adresări:

1. 13 august Adresarea Comitetului Helsinki pentru drepturile omului din Republica Moldova în legătură cu tensionarea de către regimul autoproclamat de la Tiraspol a situaţiei în zona de securitate

2. 29 august Adresarea Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova în legătură cu blocarea de către regimul de la Tiraspol a lotului de manuale pentru elevii liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol.

În toată lumea şi de-a lungul secolelor, societăţile au primit străinii speriaţi şi obosiţi, victime ale persecuţiei şi violenţei. În prezent, această tradiţie umanitară de a oferi azil este adesea evocată pe ecranele televizoarelor din întreaga lume, când războiul sau persecuţiile pe scară largă produc milioane de refugiaţi şi de persoane deplasate intern. Totuşi, în timp ce oamenii continuă să fugă din faţa pericolelor care le ameninţă viaţa şi libertatea, guvernele constată, dintr-o serie de motive, că este tot mai dificil să împace avântul şi obligaţiile lor umanitare cu nevoile interne şi realităţile politice. Acum, la început de secol XXI, protecţia refugiaţilor înseamnă manifestarea solidarităţii faţă de persoanele cele mai ameninţate din lume, găsindu-se în acelaşi timp şi răspunsuri la problemele cu care se confruntă sistemul internaţional creat tocmai în acest scop.

Conform datelor statistice primite de către CHDOM de la ICNUR, la sfârşitul anului 2007, pe teritoriul Moldovei se aflau 151 refugiaţi, 79 solicitanţi de azil şi 1663 persoane fără domiciliu. Trebuie de menţionat că în Republica Moldova, cetăţenilor străini le este asigurată asistenţa legală din partea statului, în cazurile care cad sub competenţa autorităţilor administraţiei publice. Aceste prevederi au fost evidenţiate în Dreptul privind asistenţa legală asigurată de către stat.

Modificările legale: În anul 2007 au crescut indemnizaţiile lunare pentru refugiaţi. Fiind comparate cu alte indemnizaţii anuale, de la 170 lei în 2006, la 200 lei în 2007 şi la 263 lei stabilit în bugetul anual pentru 2008, astfel această creştere duce la inflaţia valutei moldoveneşti şi la creşterea preţurilor pe piaţa locală. Trebuie de menţionat că în Republica Moldova, cetăţenilor străini le este asigurată asistenţa legală din partea statului, în cazurile care cad sub competenţa autorităţilor administraţiei publice. Aceste prevederi au fost evidenţiate în Legea privind asistenţa legală asigurată de către stat. Odată cu Planul de acţiune asupra Migraţiei şi Azilului a fost iniţiat un proiect pentru elaborarea legii cu privire la statutul străinilor. Standardele internaţionale precum şi practica şi experienţa europeană cu privire la statutul străinilor, au avut un impact important asupra creării unui plan, conform căruia Moldova tinde să-şi ajusteze legislaţia la cea comunitară.

Procesul integrării sociale este una dintre cele mai grave probleme cu care s-au confruntat refugiaţii în 2007, însă în cadrul Procesului Soderkoping cu suportul Secretarului pentru cooperare transfrontalieră şi cu susţinerea financiară a UE a fost elaborat un proiect ale cărui obiective sunt: creşterea cooperării între autorităţile publice centrale şi organizaţiile internaţionale, acţiuni care vor contribui la un proces de luare a deciziilor mult mai eficient de către autorităţile moldoveneşti şi o integrare mult mai eficienţă a refugiaţilor.

Alte modificări existente în cadrul mecanizmelor de expulzare a cetăţenilor străini şi a persoanelor fără domiciliu. Astfel, privind asigurarea cheltuielilor pentru readmisie/expulzare/reîntoarcere, au fost făcute modificări în sistemul actelor normative privind aceste puncte. În rezultat aceste resurse financiare vor fi incluse în bugetul public de stat din 2008. Referitor la readmisie şi retriere, a fost semnat un acord între Moldova şi UE în aprilie 2007.

Alte modificări se conţin în Legea cu privire la migraţie nr. 1518-XV din 6 decembrie 2002. Ea a creat claritate în activitatea şi cooperarea organelor care fac faţă problemelor refugiaţilor şi solicitanţilor de azil şi impune organelle administraţiei locale să acţioneze pentru realizarea corectă a politicilor internaţionale pentru refugiaţi şi solicitanţi de azil.

CHDOM în activitatea sa, s-a confruntat cu multe cazuri de încălcare a drepturilor refugiaţilor.

CHDOM pune la dispoziţie servicii de ajutor legal şi advocacy pentru refugiaţi. De asemenea această organizaţie oferă asistenţă informaţională pentru aceste persoane acordîndu-le informaţie legală şi documente privind situaţia lor. Comitetul Helsinki primeşte petiţii şi oferă asistenţă juridică în formă scrisă acestor persoane. CHDOM oferă servicii de reprezentare a acestor persoane în faţa Curtea Europeană pentru Drepturile Omului şi a instanţelor naţionale. Acţiunile de advocacy implementate de Comitet include conferinţe de presă, astfel pe parcursul anului 2007 CHDOM a efectuat 13 conferinţe de presă în legătură cu situaţia refugiaţilor şi anul Persoanelor intern deplasate din Transnistria. CHDOM de asemenea a efectuat activităţi de monitorizare; în 2007 a efectuat acţiunea de monitorizare la Casa Centrală pentru solicitanţii de azil. Comitetul de asemenea a avut o masă rotundă cu membrii Biroului de Midraţie şi Azil şi ICNUR, unde s-a discutat acestor categorii de persoane. CHDOM susţine refugiaţii, solicitanţii de azil şi persoanele intern deplasate, beneficiarii de protecţie umanitară şi apatrizii. CHDOM atrage o atenţie specială asupra situaţiei persoanelor intern deplasate din Transnistria asupra încălcării drepturilor omului în regiune care cauzează un aflux masiv de populaţie spre Europa sau alte ţări CSI.

CHDOM a lucrat cu două cazuri de detenţie în anul 2007. Într-un caz arătat că organele de stat au acţionat ilegal. Situaţia generală cu detenţiile este de aşa natură că de cînd Biroul de Migraţie şi Azil a fost înfiinţat cazurile de detenţie au crescut.

Trebuie subliniat faptul că în 2007, CHDOM s-a confruntat cu 2 cazuri de deportare a solicitanţilor de azil şi alte 2 posibile cazuri, pe care le-a stopat, acţionînd în rezultat în instanţele naţionale. CHDOM a câştigat cazul Monir la CEDO. Domnul Monir a fost un refugiat care fusese evacuat din Centrul de plasament temporar la 23 august 2007. Problema în cazul acesta a constat în faptul că la evacuare Dl.Monir a fost arestat de organelle de poliţie, din cauza că el nu a dorit să părăsească domiciliul său. El a fost impus cu forţa să părăsească Centrul şi a fost reţinut peste 3 ore de către poliţie şi apoi a fost acuzat de Curte de încălcarea legislaţiei şi opunerea rezistenţei faţă de ofiţerul de poliţie. În rezultat a fost pedepsit la 15 zile de arest administrativ. CHDOM i-a oferit un avocat bun care s-a ocupat de cazul lui.

Refugiaţii au probleme cu reţinerea documentelor, în special faptul că ei nu primesc un document de identitate pentru o perioadă lungă de timp. Procedura obţinerii cetăţeniei moldoveneşti este complicată, de aceea mulţi refugiaţi nu aplică documentele pentru a o obţine. Altă problemă este că procesul include obligaţia de a cunoaşte bine limba de stat-moldovenească şi Constituţia Republicii Moldova. Aceste condiţii constituie o barieră pentru mulţi refugiaţi să se adreseze pentru cetăţenia moldovenească.

Au fost făcute recomandări către guvernul Republicii Moldova şi comunităţii internaţionale:

1. Implementarea măsurilor şi modificărilor legale cu privire la asistenţa medicală pentru solicitanţii de azil şi măsuri medicale pentru refugiaţii care suferă de boli infecţioase.

2. Trebuie să fie găsite soluţii pentru îmbunătăţirea acesului la piaţa muncii pentru refugiaţi şi solicitanţilor de azil şi încurajarea integrării.

3. Trebuie să fie rezolvată problema documentelor refugiaţior.

4. Oferirea de către organele de stat un nivel minim de asistenţă financiară acestor categorii pentru procedurile funerarii, care nu a fost făcută până la moment.

5. Este necesară în această situaţie, creşterea colaborării organelor de stat cu societatea civilă.

6. Recomandăm abrogarea articolului 362 din Codul Penal şi carearea unui articol similar în Codul Administrativ cu un nivel inferior de pedeapsă.

7. Este necesară îmbunătăţirea capacităţii profesionale asupra drepturilor refugiaţilor şi solicitanţilor de azil a stafului implicat în procedurile determinării statutului refugiaţilor. Serviciul grăniceri, poliţia şi serviciile de securitate trebuie să participle la traininguri asupra drepturilor refugiaţilor şi solicitanţilor de azil.

În societate oamenii îşi formează cele mai ciudate idei despre pacienţii cu tulburări psihice. Aceste idei şi prejudicii sunt în mare parte hotărâtoare asupra modului de comportament şi gândire faţă de aceşti oameni. Faptul că un anumit comportament este considerat normal sau anormal, este influenţat de o mulţime de factori, mediul înconjurător, anturajul în care se află determină în mare parte modul de gândire. Se observă deseori tendinţa de a califica pe cineva drept „nebun” sau „anormal”. Însă aceasta nu face altceva decât să-i separe de noi.

Cât priveşte Respectarea drepturilor persoanelor cu disabilităţi, în 2007 CHDOM a coordonat şi implementat proiectul „Advocacy for institutional changes and human rights of persons within the mental health care sistem of Moldova”, în cadrul căruia a fost realizată publicarea Ghidului pentru apărarea persoanelor cu disabilităţi mintale. Acest ghid a fost realizat într-o formă accesibilă pentru un număr de persoane cu diferite nivele de pregătire şi percepere, în două limbi: română şi rusă. Scopul acestuia este de a fi un suport informaţional pentru protecţia persoanelor care suferă de deficienţe mintale, reprezentanţii lor legali, rudele, pacienţii instituţiilor psihiatrice, persoanelor cărora li se acordă asistenţa psihiatrică şi alţii care sunt interesaţi în domeniul protecţiei persoanelor cu disabilităţi intelectuale.

Membrii CHDOM au făcut următoarele recomandări:

· Îmbunătăţirea legislaţiei curente în domeniul sănătăţii mintale.

· Elaborarea politicilor de sănătate mintală care ar prevedea reorganizarea sistemului de sănătate mintală prin diversificarea serviciilor acordate persoanelor cu probleme de sănătate mintală:

· Crearea serviciilor de sănătate mintală comunitare care ar avea o abordare holistică a problemei (tratament medicamentos în caz de criză şi asistenţă pe terapii recuperatorii: ergoterapie, psihocorecţie, meloterapie, arterapie, îngrijire temporară în caz de necesitate.)

· Îmbunătăţirea sistemului de servicii în ţara, ajustarea cadrului legal la standardele internaţionale şi armonizarea cadrului legal naţional.

· Gestionarea corectă a resurselor financiare cu direcţionarea spre alternative şi anume spre serviciile de îngrijire comunitară care sînt economic mai eficiente, elaborarea de standarde de calitate pentru serviciile în domeniul protecţiei persoanelor cu disabilităţi mintale.

Pe parcursul anului 2007 membrii CHDOM au analizat şi şi-au exprimat opinia vizavi de următoarele legi şi proiecte de legi:

Legea privind asistenţa juridică garantată de stat
Legea cu privire la întruniri
Legea asociaţiilor neguvernamentale
Legea privind răspunderea judecătorilor
Legea privind accelerarea soluţionării problemelor lucrătorilor medicali
Legea cu privire la executarea profesiunii de medic
Proiectul de lege cu privire la aprobarea Regulamentului organelor de expertiză medicală a vitalităţii
Proiectele de lege cu privire la reforma procuraturii

Participarea membrilor CHDOM la conferinţe, mese rotunde, seminare:

Teo Cârnaţ, directorul executiv CHDOM:

17 -24 iunie 2007 Atena, Grecia. A participat la Congresul Mondial al Dreptului Constituţional.
30 martie, Estonia, Tallin. A participat la Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Minorităţile în tranziţie” .
23-28 septembrie 2007, Krocova, Polonia, a fost bursier la Academia Europeană pentru Integrare.
29 septembrie 2007 Chişinău, a participat la Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „ Precedentul judiciar: aspecte teoretice şi practice” .
15 decembrie 2007 Chişinău, a participat la Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „ Probleme actuale ale legislaţiei naţionale în contextul procesului integraţionist european” .

Sergiu Arhiliuc, coordonatorul Clinicii Juridice:

1. 21-22 martie, a participat la seminarul pentru perfectarea cererii şi a dosarului la CEDO, care s-a desfăşurat la Cantina Guvernului.

2. 2 aprilie, a participat la masa rotundă organizată de Ministerul Justiţiei cu privire la modificările din Legea cu privire avocaţii parlamentari, în vederea instituirii mecanismului de prevenire a torturii.

3. 6 iunie, a participat la masa rotundă organizată la centrul NATO pe problema Transnistriei, care a avut loc la CID NATO.

4. 4 iulie, a participat la masa rotundă pe marginea PND (problema corupţiei).

5. 5 septembrie, a participat la a doua masă rotundă pe marginea PND (problema corupţiei).

6. 15 noiembrie, a participat la masa rotundă privind „reforma Procuraturii RM”, care s-a desfăşurat la Palatul Republicii .

Sergiu Popuşoi, jurist în cadrul CHDOM:

1. 23 august- 15 octombrie şi-a efectuat stagiu profesional în cadrul baroului asociat de avocaţi ”Henri Bovier-Frederic Piras” din oraşul Lyon, Franţa .

Ciobanu Eugen, jurist în cadrul CHDOM:

1. 21-22 martie, a participat la seminarul pentru perfectarea cererii şi a dosarului la CEDO, care s-a desfăşurat la Cantina Guvernului.

3. 6 iunie, a participat la masa rotundă organizată la centrul NATO pe problema Transnistriei, care a avut loc la CID NATO.

4. 20 septembrie, a participat la proiectul „În parteneriat suntem o forţă”, din satul Rezeni, în incinta liceului teoretic.

5. 13.11.07-17.11.07, participarea şi organizarea trainingului “Drepturile Refugiaţilor la Hotare” în or. Cernăuţi Ucraina.

Mihai Cebotari, specialist pe problemele refugiaţilor:

8-10 Iulie 2007 , participarea la Trainingul Organizat de “ECRE” în oraşul Lvov, Ucraina, pe problemele refugiaţilor.
13.11.07-17.11.07, participarea şi organizarea trainingului “Drepturile Refugiaţilor la Hotare” în or. Cernăuţi Ucraina.
26-30 noiembrie Patriciparea la Cursul internaţional pe Dreptul refugiaţilor la Sankt- Petersburg.
16-21 iulie 2007, participarea la Şcoala de Vară organizată de ADEPT pe tema: “Desfăşurarea campaniei electorale”.
August 2007, participarea la Şcoala de vară organizată de PNUD pe Tematica Drepturilor omului si perfectării proiectelor.

Pe parcursul anului 2007 au fost publicate articolele:

Ştefan Urîtu , Preşedintele CHDOM:

Articolul “Un statut nedeterminat convine cuiva de minune” în jurnalul “Fin-Consultant” Nr.3 din 2007
Articolul “Conflicte îngheţate sau conflicte mocnite?” în jurnalul “Fin-Consultant” Nr.12 din 2007
A participat la sondajul de opinii în legătură cu Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, organizat de redacţia sărtămînalului social “Vocea poporului” din 7 decembrie p.4.

Teo Cârnaţ, Director executiv al CHDOM:

Scrisoare deschisă către Guvernul Republicii Moldova cu privire la aplicarea uniformă a legislaţiei pe întreg teritoriul RM: cazul unităţilor de transport înregistrate în autoproclamata republică moldovenească nistreană publicat în ziarul “Dreptul” la 21.09.07.
Articolul “Ziua independenţei – o sărbătoare ce întruchipează năzuinţele unui popor”, publicat în ziarul “Dreptul” din 24 august nr.30 (193).
Articolul “Situaţia privind respectarea drepturilor persoanei private de libertate în Republica Moldova”, publicat în ziarul “Dreptul” din 24 august nr.30 (193).
Crearea precedentului judiciar în domeniul non-discriminării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, publicat în Ediţia Specială a Revistei Naţionale de Drept din 29 septembrie 2007.

Raportul pe anul 2007 referitor la situaţia refugiaţilor, solicitanţilor de azil şi persoanelor intern deplasate în Republica Moldova

STATISTICI.

Raportul Anual de Statistici

*Anul acoperit:*	2007
*Ţara raportului privind azilul:*	*Republica Moldova*
*Numele persoanei de contact:*	*Marcel Colun*


Tabelul I. Refugiţi şi alţii în grija ICNUR – Sumar


Tipul populaţiei			Începutul	Sfârşitul
	Data element	Sursa	*anului ()**	anului
1. Refugiaţi	Populaţia totală refugiată	Tabelul II	161	151
2. Solicitanţi de azil	Totalul solicitărilor depuse	Tabelul V	78	79
3. Refugiaţi întorşi	Numărul total de reveniri în timpul anului	Tabelul VI.A		-
4. Persoane deplasate intern (PDI)	Populaţia totală PDI asistată de ICNUR	Tabelul VI.C	-	-
5. PDI întorşi	Numărul total a persoanelor PDI întoarse în timpul anului	Tabelul VI.C		-
6. Apatrizi	Numărul total al apatrizilor	Tabelul VI.D	1 706	1 663
7. Alţii de interes	Numărul total al altor persoane (aflate în grija ICNUR)	Tabelul VI.E	1 706	-
Populaţia totală de interes			1 945	1 893

(*) Ar trebui să fie corespundă cu Raportul anual de statistică a sfârşitului anului

Următoarele date statistice le-am primit de la sediul ICNUR în Moldova

MODIFICĂRI LEGALE

În această parte vom menţiona principalele modificări de ordin legal şi procedural care au avut loc in anul 2007.

Astfel, anul acesta a crescut suma de bani acordată refugiaţilor. În comparaţie cu creşterile efectuate în alţi ani - de la 170 lei în 2006 alocaţia s-a majorat până la 200 de lei în 2007, fiind stabilit o majorare de până la 263 lei pentru anul 2008 conform bugetului anual – această creştere se datorează, în principal, inflaţiei monedei naţionale moldoveneşti şi a majorării preţurilor pe piaţa internă.

De asemenea, trebuie de menţionat faptul că în Republica Moldova, cetăţenii străini şi apatrizii au garantat dreptul la asistenţă juridică din partea statului pentru cazurile şi procedurile care cad sub incidenţa competenţei administraţiei publice. Aceste prevederi sunt stipulate în Legea privind asistenţa juridică asigurată de stat.

În cadrul Programului Naţional de Acţiuni privind Migraţia şi Azilul, a fost iniţiat un proiect de elaborare a Legii privind statutul străinului. Standardele Internaţionale, precum şi practica şi experienţa europeană în probleme ce ţin de statutul străinului, au avut un impact mare pentru procesul de elaborare a proiectului de lege, dat fiind că Moldova tinde să aducă legislaţia internă în conformitate cu axa comunitară.

Ţinând cont de faptul că procesul integrării sociale este una din dificultăţile cele mai mari întâlnite de refugiaţi în anul 2007 în cadrul procesului Soderkopind implementat cu sprijinul Secretariatului pentru cooperare transfrontalieră şi cu sprijinul financiar a Uniunii Europene, a fost elaborat un proiect al cărui scop este de a fortifica cooperarea între autorităţile publice centrale şi organizaţiile internaţionale, acţiuni ce vor contribui la luarea unor decizii mai precise a autorităţilor moldovene şi la o integrare mai eficientă a refugiaţilor.

Alte schimbări au survenit în mecanismul de expulzare a cetăţenilor străini şi a apatrizilor. Astfel, pentru a asigura cheltuielile privind readmisia/expulzarea/reîntoarcerea, au fost făcute modificări în sistemul actelor normative privind acest subiect. Ca efect, aceste resurse financiare vor fi incluse în bugetul public de stat pentru anul 2008. Privitor la acelaşi subiect – readmisia şi repatrierea – în aprilie 2007 a fost semnat un acord între Republica Moldova şi Uniunea Europeană.

Mai mult ca atât, resursele financiare limitate ale Guvernului împiedică atingerea unui progres în creşterea capacităţii structurilor guvernamentale (inclusiv dificultăţi în reţinerea angajaţilor calificaţi) şi are un impact negativ în implementarea legislaţiei. Eforturile ulterioare de a aduce legislaţia naţională în concordanţă cu standardele internaţionale prezintă, încă, o prerogativă. Un progres în acest sens este proiectul de ratificare a Protocolului Adiţional (opţional) a Pactului Internaţional privind drepturile politice şi civile (adoptat la 16 decembrie 1966 la New York) aprobat prin hotărâre de Guvern nr.648 la 11 iunie 2007. Noi sperăm că acest mecanism poate crea posibilităţi adiţionale pentru protecţia drepturilor acestor persoane.

O altă modificare se conţine în Legea privind migraţia nr.1518-XV din 6 decembrie 2002. Aceasta asigură transparenţă în activitatea organelor ce se luptă problemele refugiaţilor şi a solicitanţilor de azil, impunând instituţiile administraţiei locale să acţioneze întru realizarea unor politici internaţionale adecvate pentru refugiaţi şi solicitanţii de azil.

MODIFICĂRI PROCEDURALE

În cea mai mare măsură, nu există mari schimbări ce se referă la procedura de obţinere a statutului de refugiat, sau alte schimbări realizate în acest domeniu. Totuşi, Legea privind refugiaţii are câteva amendamente cu conţinut procedural, după cum urmează:

· Un nou articol ce se referă la depunerea unor noi petiţii a fost ataşat. Acesta stipulează că o nouă petiţie pentru acordarea unui nou tip de protecţie ar putea fi înmânată doar în cazul în care o sentinţă finală este dată pentru o petiţie anterioară, cu respectarea ulterioară a următoarelor condiţii:

a) apariţia unor noi circumstanţe care nu au putut fi prezentate de solicitantul de azil în termenii procedurii anterioare;

b) au avut loc transformări politice, militare, legale sau sociale în statul de origine şi acestea ar putea pune în pericol viaţa sau libertatea solicitantului de azil.

· Au fost stabilite noi dispoziţii privind pierderea statutului de refugiat în următoarele cazuri:

a) decesul beneficiarului.

b) recuperarea deliberată a cetăţeniei revocate sau obţinerea unei noi cetăţenii, astfel obţinând protecţia statului a cărui cetăţean va fi de acum înainte.

c) refuzul statutului de refugiat a persoanei ce îl deţine conform prezentei legi.

PROCEDURA DE DETERMINARE A STATULUI

În Moldova, Direcţia pentru refugiaţi din cadrul componenţei Biroului de Migraţiuni şi Azil, de pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, are competenţa de a examina cererile în conformitate cu statutul refugiatului.

Legea privind statutul refugiatului oferă, de asemenea, un alt tip de protecţie din partea statului – protecţia umanitară.

Protecţia umanitară este acordată străinului care a fost impus să îşi părăsească ţara de origine din cauza existenţei unui pericol pentru viaţa sau libertatea sa, rezultat din accentuarea violenţei în mediul naţional şi internaţional a conflictelor armate, sau a agresiunii externe. Şi, o altă condiţie, pentru acordarea acestei protecţii, este posibilitatea expunerii persoanei la riscul de a fi torturat, supus la tratamente sau pedepse inumane şi degradante.

Protecţia umanitară poate fi acordată, de asemenea, şi din alte motive, cum ar fi: încălcarea masivă a drepturilor omului sau motive prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, şi, de asemenea, în baza stipulărilor concluziilor Comitetului Executiv de Control al ICNUR.

În 2007 s-au produs nişte schimbări esenţiale în legislaţia cu privire la refugiaţi. În special, a fost inclus un nou articol, art. 30/1, care stipulează posibilitatea de adresa o nouă cerere în cazul în care una anterioară a fost refuzată şi în situaţia în ţara de origine a solicitantului de azil sau anumite circumstanţe esenţiale s-au schimbat. Această inovaţie este utilă şi va contribui la soluţionarea unor probleme actuale. De asemenea, noile modificări includ situaţia când statutul este automat anulat din cauza unor circumstanţe precum moartea beneficiarului sau însăşi refuzul acestuia la a deţine acest statut, sau în cazul redobândirii cetăţeniei.

Protecţia umanitară este acordată pe o perioadă de un an cu posibilitatea reînnoirii până la dispariţia circumstanţelor ce au dus la apariţia ei. Cererea de solicitare a protecţiei umanitare este analizată concomitent cu cererea de acordare a statutului de refugiat.

În cazul refuzului de a acorda statutul de refugiat sau de protecţie umanitară, solicitantul este în drept, în termen de 30 de zile, să depună apel la această decizie, care poate fi contestată la Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova. În acelaşi timp, solicitanţii de azil refuzaţi sunt obligaţi de a părăsi ţara în termen de 15 zile după emiterea deciziei finale asupra cazului lor.

Principalele motive de refuz a acordării statutului de refugiat sunt:

· Situaţia solicitantului nu corespunde cu condiţiile prevăzute de legea privind statutul refugiatului sau solicitantul nu este refugiat în conformitate cu definiţia dată de Convenţie sau lege;

· Solicitantul a tranzitat o a treia ţară sigură şi a avut posibilitatea reală de a solicita statutul de refugiat pe teritoriul ţării date, dar nu a făcut-o;

· ICNUR a observat în mai multe cazuri de refuz de acordare a statutului de refugiat argumentul utilizării documentelor naţionale de către solicitantul de azil.

Legislaţia moldovenească, de asemenea, acordă şi alt tip de azil – azilul politic – care este acordat străinilor de către Preşedintele Republicii Moldova. Această instituţie prezintă reminiscenţe a unui mecanism sovietic vechi de acordare a azilului politic, şi, practic, nu este folosit.

Procedura de contestare include un sistem de 2 instanţe, Curtea de Apel şi Casaţie. După ce o persoană a primit răspuns negativ de la Biroul de Migraţiune şi Azil, aceasta trebuie să părăsească ţara în termen de 15 zile. Dacă contestă refuzul în instanţa de judecată, executarea deciziei este oprită. Refugiatul are dreptul să se adreseze în termen de 30 de zile la prima instanţă, Curtea de Apel, care trebuie să se decidă asupra cererii în termen de 3 zile. După aceasta, începe procedura de examinare. Examinarea în baza legii ce ţine de Curtea Administrativă este mai rapidă decât o examinare similară utilizând procedura civilă. După emiterea deciziei finale a Curţii de Apel, solicitantul de azil are dreptul de a se adresa în termen de 15 zile la Curtea de Casaţie a Curţii Supreme de Justiţie, care este instrumentul final în Moldova în ce priveşte soluţionarea acestei probleme. Există şi căi extraordinare de atac, stipulate de Codul de Procedură Civilă, dar refugiaţii nu dispun de acestea deoarece ele nu blochează executarea procedurii de deportare; în plus, această procedură durează nu mai puţin de jumătate de an.

PRECEDNTE IMPORTANTE LA NIVEL NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

În activitatea noastră, ne-am confruntat cu multe cazuri de încălcare a drepturilor refugiaţilor. În cele ce urmează vă vom prezenta un rezumat al acestor cazuri.

Refugiaţi:

Cazul Centrului de găzduire temporară – Centrul de găzduire temporară este un loc special creat pentru solicitanţii de azil sau, în cazuri speciale, pentru refugiaţi ce se află în situaţia de a nu avea suficient spaţiu unde să locuiască. La data de 23 august 2007, Comitetul Helsinki a primit o informaţie de la un grup de refugiaţi care au fost evacuaţi forţat de la centru. În total, au fost evacuate 7 familii, inclusiv copii. Motivele oficiale ale evacuării au fost faptul că familiile erau compuse din refugiaţi şi cetăţeni moldoveni şi au atins un nivel înalt al adaptării sociale. Comitetul Helsinki a primit petiţiile din partea a 4 familii. Noi ne-am implicat constant în această situaţie convocând conferinţe de presă. În cele din urmă, am atacat în instanţă legalitatea deciziei Biroului de Migraţiuni. Instanţa de judecată a statuat că decizia de evacuare a fost ilegală. În final, 4 familii de refugiaţi au fost readmise la Centru, celelalte trei nu au dorit să se întoarcă.
Cazul Domnului M. – Domnul M a fost un refugiat care a fost evacuat de la Centru la 23 august 2007. Problema în acest caz consta în faptul că în momentul evacuării acesta a fost arestat de organele de poliţie pe motiv că el nu ar fi dorit să părăsească domiciliul său. El a fost impus prin forţă să părăsească Centrul şi a fost reţinut mai mult de trei ore la poliţie, fiind ulterior acuzat de instanţă de încălcarea legislaţiei şi opunere de rezistenţă unui ofiţer de poliţie. Drept rezultat, domnul M a primit drept pedeapsă 15 zile de arest administrativ. Membrii Comitetului Helsinki l-au vizitat de 3 ori în închisoare. În închisoare, el prezenta semne de violenţă fizică pe corp. În izolator, acesta a fost impus să lucreze 2-3 ore pe zi. În condiţiile închisorii, domnul M. a răcit şi, fiind o persoană ce suferea de diabet zaharat, această boală i-a creat mult disconfort. Comitetul Helsinki a contestat decizia instanţei din 23.08.2007, prin care domnul M. a fost impus să suporte pedeapsa administrativă. I-am oferit domnului Mounir un avocat competent care s-a ocupat de cazul lui. Într-un final, în octombrie a fost emisă decizia finală care statua că acţiunile ofiţerului de poliţie au fost ilegale şi întreaga acţiune de evacuare din Centru a fost contrară legislaţiei. La moment, domnul Mounir se află în proces civil prin care el solicită de la stat restituirea pagubelor ca rezultat al condamnării sale ilegale. Domnul Mounor este reprezentat de un jurist de la Comitetul Helsinki.
Cazul CHA N şi AHN TUAN - Domnii CHAN şi AHN TUAN sunt ambii născuţi pe teritoriul actualei Republici Socialiste Vietnam. Domnul CHAN a ajuns în Moldova în anii 80, atunci când ţara se afla sub regimul comunist, fiind adoptat prin tradiţiile locale de către o familie de moldoveni, fără vre-o procedură legală. Aceasta s-a datorat faptului că întreaga lui familie a fost omorâtă în Războiul din Vietnam. Apoi, el a studiat în altă ţară, primind în tot acest timp asistenţă materială şi financiară din partea familiei moldoveneşti. În 1992 acesta a venit în Moldova şi s-a căsătorit cu un cetăţean moldovean, obţinând dreptul de a sta pe teritoriul Moldovei. El l-a adus cu sine şi pe feciorul său, Ahn Tuan. În 2004, domnul CHAN a divorţat şi, drept consecinţă, a primit refuz din partea autorităţilor statale de a primi viză de reşedinţă deoarece nu mai era căsătorit cu un cetăţean moldovean. Având întreaga sa avere, serviciul şi cea de-a doua familie în Moldova şi, fiind implicat într-un proces civil, el şi fiul său erau în pericol de a fi deportaţi din ţară. Comitetul Helsinki l-a ajutat pe domnul CHAN de se adresa pentru ajutor organelor statale corespunzătoare, oferindu-i-se asistenţă juridică. În toată această perioadă, cât organele statale nu i-au acordat viză de reşedinţă CHAN şi fiului său, AHN TUAN, care este o persoană fără cetăţenie şi a avut de câteva ori probleme cu organele statului. Problema domnului CHAN şi a lui AHN TUAN este la moment soluţionată cu eforturi comune.
Cazul domului G – domnul G s-a născut pe teritoriul actualei Chine. El a solicita statutul de refugiat, deoarece era membru a mişcări Falun Dafa. A primit refuz de a primi statutul de refugiat, apelând la toate instanţele naţionale. Domnul G a primit consultaţi juridice din partea Comitetului Helsinki, beneficiind totodată şi de asistenţă în obţinerea tuturor documentelor necesare. Problema în acest caz a fost că judecători instanţelor naţionale considerau mişcarea Falun Dafa drept una religioasă, pe când aceasta era în realitate o mişcare filosofică. Domnul G era de religie creştin, iată de ce instanţele de judecată au considerat că aderarea sa la cele două religii (Falun Dafa şi creştinism) este o înşelătorie, iar domnul G simula nişte condiţii cu scopul de a obţine statutul de refugiat. În realitate, Falun Dafa permite susţinătorilor săi să aibă orice religie, pe lângă practicarea filosofiei.
Cazul domnului F - Domnul F estre născut pe teritoriul actualei Republici Sudan. El a părăsit Sudanul pentru a pleca să studieze farmaceutica în India. Acolo, el a activat în Asociaţia Studenţilor din Nubia, organizaţie ce critica acţiunile guvernului Sudanului. Când a ajuns înapoi în Sudan, el a fost ameninţat cu închisoare şi pedepse pentru acţiunile lui din India. De asemenea, el nu a fost admis la nici o universitate din Sudan, primind restricţie de a părăsi ţara şi fiind supus altor constrângeri ce au contribuit la izolarea lui socială şi juridică. Folosindu-se de legături de familie, acesta a reuşit să evadeze din ţară şi să ajungă în Moldova, unde continuă studiile în farmaceutică. Aici, el a solicitat statutul de refugiat, dar a fost refuzat de către toate instanţele naţionale. La momentul actual, el s-a adresat la CtEDO, fiind reprezentat în instanţă de către un jurist al CHDOM.
Cazul domnului A – domnul A s-a născut pe teritoriul actualei Republici Sudan, primind statutul de refugiat, dar a avut câteva probleme la reînnoirea paşaportului său naţional. El nu a primit un certificat de refugiat valabil decât după 6 luni după ce obţinu-se statutul de refugiat. Problema consta în faptul că el dorea să se căsătorească şi nu o putea face fără un document de identificare valid pentru refugiaţi. Iată de ce, domnul A a utilizat paşaportul său naţional în acest scop. Biroul de Migraţiune şi Azil a cerut să fie invalidat statutul lui, dar prin Decizia Curţi Supreme de Justiţie statutul său de refugiat nu a fost declarat nevalabil. În continuare, domnul A a încercat să înregistreze legal o persoană juridică, dar a fost refuzat de către organele statale pe motiv că el a sosit în Republica Moldova cu alte scopuri (de a primi protecţie). În acest sens, organele statale au invocat articolul 18 din Convenţia privind statutul refugiaţilor. CHDOM a acordat asistenţă juridică, inclusiv ajutor, domnului A pentru a efectua mai multe documente legale.
Cazul domnului S – Domnul S s-a născut pe teritoriul actualei Sirii. El beneficiază de statutul de refugiat în Republica Moldova. El s-a adresat la CHDOM cu problema privind documentele de călătorie a refugiaţilor. CHDOM a făcut o investigaţie privind această situaţie şi a stabilit că nici un refugiat ce se adresase anterior la CHDOM nu primise un document pentru a putea călători. Legislaţia Moldovei impune eliberarea acestor documente în termen de o lună, dar există refugiaţi care trăiesc în Moldova timp de câţiva ani şi care nu au acest document. Drept consecinţă, CHDOM a convocat o conferinţă de presă unde a analizat această problemă şi, de asemenea, am atenţionat societatea civilă asupra existenţei acestei chestiuni. Domnul S a primit asistenţă legală privitor la cazul său; putem, de asemenea, să menţionăm că toţi refugiaţi care au beneficiat de asistenţă legală din partea CHDOM au menţionat această problemă.
Domnul şi doamna D au statut de refugiaţi în Moldova. El a primit consultaţie juridică privitor la nişte chestiuni juridice. El nu-şi putea permite să achite serviciile unui avocat, deoarece acestea sunt prea costisitoare. Noi am acordat serviciile necesare domnului D, al cărui caz este încă pe rol.
Cazul domnului K – domnul K este apatrid. La moment când el s-a adresat la noi, el nu avea cetăţenie. Născut pe teritoriul Moldovei, el era peste hotare când Moldova şi-a proclamat independenţa; el a pierdut documentele sale de pe timpul URSS şi nu putea să se întoarcă înapoi acasă. Într-un final, el a ajuns în Moldova şi s-a adresat la CHDOM. Noi i-am oferit asistenţă juridică, informând organele statului abilitate despre existenţa acestei situaţi.

Persoanele PDI:

Cazul domnului I – domnul I locuia în raionul Dubăsari, actual aflat în Transnistria. El avea o maşină cu numerele de înregistrare moldoveneşti, care fuseseră interzise în regiune. Dar, deoarece aceste numere (transnistrene) nu i-ar fi permis să călătorească peste hotare, el deţinea numerele de înregistrare conform Constituţiei Republicii Moldova în vigoare. El a fost amendat de câteva ori, după care maşina lui a fost confiscată. După cele întâmplate, el a utilizat o altă maşină, înregistrată de asemenea cu numere moldoveneşti. Şi aceasta a fost, ulterior, confiscată de către autorităţile neconstituţionale. După ce a fost ameninţat şi reţinut de câteva ori, el a cerut azil în partea dreaptă a Nistrului. În acest caz, situaţia lui este similară celui unui refugiat, conform legislaţiei în vigoare.

Domnul Alexei: este un ex-soldat al Armatei Moldoveneşti. A avut un accident în anul 2003 şi a fost transportat la cel mai apropiat spital din Trnsnistria. Fraţii lui au fost acuzaţi de a-l fi ajutat să fugă şi urmau a fi arestaţi. La moment, unul dintre ei trebuie să suporte executarea termenului de închisoare ilegală în Transnistria. Acest caz este actualmente examinat de CtEDO. Comitetul monitorizează cazul.

ROLUL ONG-URILOR

Activitatea organizaţilor neguvernamentale în Moldova este satisfăcătoare; aceste asociaţi, în multe aspecte, completează activitatea statul, realizând chiar acţiuni ce nu sunt îndeplinite de către organele statului. Următoarele organizaţi au cel mai relevant impact asupra persoanelor din această categorie:

Centrul de Caritate pentru Refugiaţi este o organizaţie ce are drept scop oferirea de servicii sociale şi activităţi de integrare pentru refugiaţi, solicitanţilor de azil şi beneficiarilor de statut umanitar. De exemplu, această organizaţie implementează un program de integrare de predare a limbii române pentru refugiaţi. De asemenea, ea urmăreşte oferirea asistenţei sociale, psihologice şi culturale refugiaţilor, solicitanţilor de azil şi beneficiarilor de protecţie umanitară ce locuiesc pe teritoriul Republici Moldova. Această organizaţie oferă beneficiarilor săi servicii de Internet, bibliotecă şi alte resurse informaţionale. De asemenea, instituţia serveşte drept loc de întâlnire al acestor persoane, unde ele pot să discute şi să găsească soluţii la probleme comune. Numărul aproximativ al beneficiarilor CCR pentru anul 2007 a fost de 20-25 persoane pe zi.

Organizaţia „Salvaţi Copiii” oferă servicii de asistenţă şi integrare socială pentru refugiaţi, solicitanţilor de azil, beneficiarilor de protecţie umanitară şi, în special, copiilor din aceste familii. Organizaţia „Salvaţi Copiii” acordă ajutor material acestor categorii de persoane care se materializează prin haine, materiale de igienă, medicamente, materiale de studii pentru copii, pachete lunare cu materiale pentru igienă şi produse alimentare. Această organizaţie implementează programe de integrare a copiilor care constau în programe educaţionale, studii civile, excursii la teatre, muzee, alte instituţii culturale şi tabere de vară. De asemenea, sunt organizate activităţi de celebrare a Noului An, a Zilei Internaţionale a Copilului şi a zilei de 8 martie.

Organizaţia „Salvaţi Copiii” oferă, de asemenea, asistenţă financiară acestor familii, achitând cheltuielile pentru şcoală şi grădiniţă.

Trebuie menţionat faptul că această organizaţie este unica care acordă asistenţă medicală refugiaţilor, solicitanţilor de azil şi beneficiarilor de statut umanitar. Ea completează activitatea statului, care nu oferă serviciu de asistenţă solicitanţilor de azil şi o sumă de bani necesară asistenţei medicale a refugiaţilor şi beneficiarilor de protecţie umanitară.

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova oferă servicii de asistenţă şi advocacy pentru refugiaţi. De asemenea, această organizaţie oferă suport informaţional acestor persoane, acordându-le asistenţă juridică şi documente privitor la situaţia lor. Comitetul Helsinki primeşte petiţii şi oferă asistenţă juridică calificată în formă scrisă acestor persoane. De asemenea, CHDOM oferă servicii de reprezentare a acestor persoane în faţa CtEDO şi în faţa instanţelor naţionale. Acţiunile de advocacy implementate de CHDOM includ Conferinţe de presă. Pe parcursul anului 2007 noi am convocat 13 conferinţe de presă în privinţa situaţiei refugiaţilor şi persoanelor DPI din Transnistria. CHDOM a efectuat activităţi de monitorizare a acţiunilor de la Сentrul de Cazare pentru Solicitanţii de Azil. De asemenea, noi am organizat o masă rotundă cu membrii Biroului de Migraţiune şi Azil şi ICNUR, unde am discutat situaţiile acestor categorii de persoane. CHDOM asistă refugiaţii, solicitanţii de azil, persoanele PDI din Transnistria, beneficiarii de protecţie umanitară şi apatrizii. CHDOM atrage o atenţie deosebită situaţiei persoanelor DPI din Transnistria şi la încălcările drepturilor omului în regiune, ceea ce cauzează un aflux masiv al populaţiei în Europa şi ţările CSI.

Centrul de Drept al Avocaţilor oferă ajutor legal refugiaţilor şi altor categorii sociale protejate de ICNUR. Aceste persoane primesc asistenţă de la această organizaţie în domeniul procedurilor interne. Centrul dispune de un personal calificat în realizarea activităţilor sale, dar nu reuşeşte să ajute toate persoanele care solicită asistenţă juridică, de aceea ei selectează cazurile lor. Centrul este o organizaţie efectivă care completează inactivitatea statului în unele domenii ce privesc asistenţa juridică a acestor categorii de persoane, dar din păcate aceasta nu poate să cuprindă toate problemele juridice legate de aceste persoane.

SCHIMBĂRI LEGATE DE MECANISMUL CONTROLULUI VAMAL

Nu există schimbări relevante privind cpntrolul vamal în 2007, cu excepţia instituirii sistemului electronic între toate autorităţile statale relevante legat de migraţiune, inclusiv Serviciul Vamal şi Biroul de Migraţiune şi Azil. Pentru implementarea acestui concept au fost realizate întâlniri organizaţionale şi grupuri de lucru la nivel statal. Introducerea unui asemenea sistem este o invoaţie binevenită pentru Moldova

De asemenea, CHDOM în acţiunile de monitorizare indirectă a stabilit că practic nu există cazuri de cerere a statutului de solicitant de azil la frontieră. La modul practic, toate cererile privitor la statutul de azil sunt acordate de către Biroul de Migraţiuni şi azil. Aceasta se datorează fricii refugiaţilor de a nu fi refuzaţi la intrarea pe teritoriul Republicii Moldova. Această atitudine ne face să ne gândim că aceste organe statale nu respectă drepturile tuturor persoanelor la intrarea în ţară.

O problemă importantă ridică conţinutul articolului 362 din Codul Penal al Republicii Moldova. Acest articol incriminează trecerea ilegală a frontierei. Sunt atestate numeroase cazuri când cetăţenii care trec ilegal frontiera moldovenească au fost condamnaţi la închisoare, dar, conform acestei legi, această situaţie nu se aplică şi refugiaţilor. În practica anului 2006, am atestat un caz când un refugiat a fost întemniţat pentru trecere ilegală a frontierei. În acest context, vameşii au nevoie de un trening istructiv pentru a putea distinge situaţia în care o persoană îşi exprimă verbal sau nonverbal intenţia de a cere azil. Aceasta trebuie realizat pentru protecţia solicitanţilor de azil de un comportament incompetent sau alte greşeli din partea autorităţilor statale. Opinia CHDOM privitor la această normă legală este că aceasta trebuie abrogată, aşa cum s-a întâmplat în ţările UE şi în majoritatea ţărilor CSI.

RECOMANDĂRI GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA ŞI COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE

1. Implementarea unor măsuri şi modificări legale privitor la asistenţa medicală pentru solicitanţii de azil şi aplicarea unor măsuri sanitare refugiaţilor ce suferă de boli infecţioase şi periculoase.

2. Trebuie găsite soluţii privind îmbunătăţirea accesului la piaţa de muncă a refugiaţilor şi solicitanţilor de azil, precum şi încurajarea integrării lor. În special, sunt necesare programe ce vizează limba română şi programele de integrare în câmpul muncii, deoarece programele existente sunt implimentate în special de ONG-uri şi ar fi binevenită implicarea statului în această activitate.

3. Documentele refugiaţilor este o problemă ce trebuie să fie soluţionată. În mod special, documentele de călătorie trebuie să fie emise în termenii stabiliţi de lege. Până la acest moment, CHDOM a observat că nici un refugiat nu a primit un astfel de document în Moldova. De asemenea, perioada de emitere a documentului de identitate naţional este de aproximativ 6 luni. În această perioadă refugiaţii au un document temporar care nu poate fi utilizat în unele situaţii juridice. Iată de ce refugiaţii nu se pot căsători, să întemeieze o persoană juridică şi chiar nu pot lucra, fiin refuzaţi de către angajatori care nu au încredere în aceste documente temporare. Conform legislaţiei naţionale în vigoare, aceste documente trebuie să fie acordate în termen de o lună

4.Documentul temporar al persoanelor ce au statut umanitar crează dificultăţi în procesul de angajare, deoarece angajatorii nu au inceredere in asemenea document temporar şi, de obicei, refuză să angajeze aceste persoane din cauza statutului lor instabil, această problemă crează dificultăţi persoanei în cauză.

5. Organele statale trebuie să ofere un nivel măcar minim de asistenţă financiară acestor categorii pentru ceremoniile funerare, ceea ce nu se întâmplă în prezent.

6. Întărirea colaborării dintre organele statale şi sectorul civil este necesar în situaţia actuală.

7. Recomandăm abrogarea articolului 362 din Codul penal şi crearea unui articol similar în Codul administrativ, prevăzând un nivel mai scăzut al pedepsei.

8. Depunerea unor eforturi viitoare de a aduce legislaţia naţionali privind refugiaţii şi solicitanţii de azil în concordanţă cu angajamentele internaţionale luate de Moldova şi cu standardele internaţionale rămân a fi o prioritate.

9. Organizarea unui training privind creşterea capacităţii în domeniul dreptului refugiaţilor, pentru judecători şi personalul implicat în procedura de determinare a statutului de refugiat, este necesară. Vameşii, poliţia şi serviciile de securitate au nevoie de un training informaţional la subiectul drepturile solicitanţilor de azil şi ale refugiaţilor.

GRUPURILE SPECIALE

Există anumite categorii de persoane care au probleme specifice, şi aceştia sunt: copiii refugiaţilor, beneficiarii de protecţie umanitară, persoanele bolnave etc.

În 2007, nu au fost înregistrate cazuri de reunificare a familiei. Dar au existat asemenea cazuri în trecut cu o familie din Belgia şi o alta din Finldnda. În atare situaţie, procedura s-a derulat în urmatorul mod. ICNUR a dirijat cu probleme privind reunificarea, inclusiv cu problemele legale şi cu negocierea. IOM a oferit resursele financiare necesare pentru reunificarea familiei.

În ceea ce priveşte grupurile naţionale, ne-a parvenit informaţia că la universitatea ULIM sunt create nişte asociaţii studenţeşti, cum ar fi „Asociaţia Studenţilor Sudanezi” sau Organizaţia etnică a Kurzilor în Moldova.

O problemă deosebită reprezintă situaţia Beneficiarilor de protecţie umanitară. Aceste persoane au primit acest statut în situaţii ce nu corespund stipulărilot Convenţiei din 1951 şi ei au primit acest statut doar pentru o peririoadă de un an, iar documentele aferente – pentru aceeaşi perioadă. În această situaţie, ei sunt adeasea refuzaţi de către angajatori din cauza instabilităţii situaţiei lor. Aceste persoane nu au de facto posibilitatea de a câştiga propriile venituri.

Copiii ce provin din familii de refugiaţi, solicitanţi de azil şi persoane ce nu dispun de protecţie umanitară sunt asistate în Moldova de organizaţia „Salvaţi Copiii” din Moldova. Numărul familiilor de refugiaţi cu copii este stabil, în sensul că în jur de 3-5 familii părăsesc ţara anual şi acelaşi număr de familii intră în ţară, obţinând statutul necesar. În 2003 numărul copiilor refugiaţi era mai mare, conform informaţiei date de „Salvaţii Copiii” din Moldova acolo erau 120 de copii din Cecenia. O altă problemă importantă constă în faptul că copiii care termină 12 clase, nu mai pot fi ajutaţi, deoarece nu sunt organizaţii care implimentează astfel de programe de asistenţă. Deci, chiar dacă aceşti copiii sunt talentaţi, chiar dacă ei vor să îşi continue studiile, din cauza absenţei resurselor financiare, în multe cazuri, ei sunt privaţi de acest drept. Organizaţia „Salvaţi Copiii” nu are resurse cu care să ajute aceste persoane, dar sunt cazuri când unele universităţi au admis aceşti copii fără să le perceapă taxe, de exemplu Universutatea Agrară din Moldova, Universitatea Slavonă din Moldova. Universitatea ULIM, de asemenea, admite la studii persoane cu statut de refugiat. În acest caz, ei trebuie să achite aceeaşi taxă ca şi studenţii cetăţeni ai Republicii Moldova. Pe durata activităţii lor, această organizaţie încearcă să monitprozeze situaţia non discriminării acestor copii refugiaţi. În activitatea practică a organizaţiei „Salvaţi Copiii” din Moldova nu au fost cazuri în care un copil să fie disciminat în şcoală din cauza naţionalităţii, culorii pielii sau religiei sale.

Refugiaţii bolnavi, solicitanţii de azil şi persoanele care beneficiază de azil sunt un grup care are probleme specifice în Moldova. Cea mai stringentă problemă în acest domeniu este cea medicală. Refugiaţii nu primesc asistenţa medicală necesară, ci doar un minim necesar sau sunt trataţi doar în cazuri foarte grave. Persoanele cu statut de refugiat primesc asigurarea medicală care oferă un minum de asistenţă, iar solicitanţii de azil nu primesc nici una. Asigurarea medicală include unele cheltuieli pentru spitalizare şi medicamentele de bază cele mai ieftine. Aceasta nu acoperă un tratament efectiv. „Salvaţi Copiii” este unicul ONG din Moldova care are un angajat doctor care oferă asistenţă medicală refugiaţilor şi solicitanţilor de azil. Neglijenţa generală în probleme medicale a contribuit la o rată mare a bolilor infecţioase în rândurile solicitanţilor de azil. Aşadar, organizaţia „Salvaţi Copiii s-a confruntat cu 96 de cazuri de scabie şi 67 de cazuri de alte boli infecţioase periculoase. S-au întreprins măsuri efective extraordinare pentru soluţionarea acestei probleme. Solicitanţii de azil primesc îngrijire medicală în unele cazuri şi din partea centrului „Memoria”, care oferă asistenţă victimelor torturii. De asemenea, un doctor lucreazăla Centrul de Găzduire. El acordă asistenţă medicală şi primul ajutor refugiaţilor şi solicitanţilor de azil. Solicitanţii de azil nu primesc ajutor medical asemeni refugiaţilor. În această situaţie, un refugiat beneficiază de asigurare medicală, pe când solicitantul de azil, în majoritatea cazurilor, nu dispune de resursele financiare necesare achitării serviciilor medicale. Organizaţia „Salvaţi Copiii” încearcă să ajute aceste persoane, achitând cheltuielile lor medicale, dar pentru un tratament efectiv este nevoie de cel puţin 65 euro pe lună. În raport cu numărul total al persoanelor care solictă asistenţă, Salvaţi Copiii nu dispune de sumele necesare pentru ajutorarea tuturor persoanelor şi, de aceea, intervine doar în cazurile cele mai grave. În fine, am putea spune că nu sunt alocate suficiente resurse pentru asigurarea asistenţei medicale a solicitanţilor de azil, iar refugiaţilor le sunt acordate servicii medicale la un nivel foarte scăzut.

În prezent, Ministerul Afacerilor Interne efectuează lucrări de echipare a câtorva camere pentru spitalizare şi analize medicale a stării sănătăţii solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor care vin în ţară. Acest Centru îşi va începe activitatea aproximativ în anul 2010.

DETENŢIA

CHDOM a lucrat cu două cazuri de detenţie pe parcursul anului 2007. În unul din cazuri am demonstrat faptul că organele statale au acţionat ilegal. Situaţia generală cu reţinerile este faptul că, de când Biroul de Migraţiune şi Azil au intrat în componenţa Ministerului Afacerilor Interne, numărul detenţiilor a crescut.

Sunt cazuri de reţinere a solicitanţilor de azil şi a refugiaţilor de către organele poliţiei şi ţinerea lor detenţie sub preetextul formal al identificării, chiar dacă aceste persoane sunt înregistrate la Biroul de Mograţiune. În majoritatea cazurilor Biroul a reacţionat promt la situaţie şi a soluţionat problema, dar aceste cazuri continuă să fie înregistrate. Ele apar, în special, din cauza faptului că organele de poliţie nu deţin informaţia necesară privitoare la refugiaţi, solicitanţii de azil şi persoanele ce au statut umanitar. Trebuie să fie implementate activităţi informaţionale pentru a stopa ivirea acestor situaţii pe viitor.

O altă problemă importantă este bariera lingvistică întâmpinată în efectuarea actului de justiţie. În unele cazuri, statul nu poate asigura un traducător competent pentru persoana acuzată. Acest fapt contribuie la o încălgare gravă a drepturilor omului.

ÎNTOARCEREA ÎN ŢARA DE ORIGINE SAU ÎN ALTE ŢĂRI

În multe cazuri, Republica Moldova este privită de către refugiaţi ca fiind un terotoriu de tranzit spre ţările Uniunii Europene. În această situaţie, există o tendinţă permanentă de migrare a refugiaţilor din Moldova spre alte ţări; aproximativ 3-5 familii de refugiaţi părăsesc în nfiecare an Moldova îndreptându-se spre ţările UE, dar tendinţa generală în aceste cazuri se schimbă, noi aşteptăm o creştere a numărului acestor persoane în următorii doi ani. Această informaţie este preluată de la organizaţia „Salvaţi Copiii” din Moldova, pentru numărul total de refugiaţi (89) acest număr este semnificant.

În 2007 au fost introduse o serie de modificări în legislaţie pentru o mai bună realizare a repatrierii acestor categorii de persoane. În primul rând, au fost alocate resurse financiare pentru cheltuielile legate de readmisia/expulzarea/reapatrierea persoanelor. Pentru început, a fost alocată suma de 405 mii lei moldoveneşti, ceea ce înseamnă aproximativ 24695.12 euro. Trebuie să recunoaştem că acesta este un progres evident în comparaţie cu anul trecut. A fost o problemă în Moldova privitor la repatriere; statul nu putea să ajute refugiaţii, să îi repatrieze în ţara lor de origine din motivul lipsei resurselor financiare. Sperăm că această problemă va fi soluţionată pe viitor şi vedem, deja, primii paşi.

Din informaţii oficiale, în acest an din Moldova au fost expulzate şi repatriate 158 persoane străine. CHDOM s-a confruntat în 2007 cu 2 cazuri de deportare a solicitanţilor de azil şi alte 2 posibile cazuri pe care noi le-am putu opri, acţionând consecvent în instanţele de judecată naţionale. Problema generală cu deportările este faptul că în 2007 organele statle nu au acordat asistenţă financiară acestor proceduri.

Una din cele mai importante modificări sub acest aspect este semnarea acordului de readmisie cu UE anul curent. Avest act internaţional legal crează un mecanism legal viabil privind problema readmisiei.

DIMENSIUNEA SOCIALĂ

CAZAREA

Odată ajunşi pe teritoriul Moldovei, solicitanţii de azil sunt plasaţi în Centrul de Recepţie, construit cu contribuţia ICNUR prin intermediul programului TACIS, care a fost finalizat în iunie 2005 şi are o capacitate de găzduire a 200 de persoane. Totuşi, perioada de 3 luni în care refugiaţilor le este permis de a locui în acest centru este insuficientă pentru integrarea acetor persoane.

În realitate, unor grupuri de refugiaţi care au stare materială precară le este permis să stea în centru pentru o perioadă mai lungă de timp. Este vorba despre familii cu copii mici, persoane bolnave, refugiaţi cu resurse financiare mici. Această iniţiativă a statului este binevenită pentru categoriile date de persoane. În această situaţie, statul încearcă să amelioreze situaţia unor refugiaţi şi solicitanţi de azil, oferindu-le domiciliu gratis pentru o perioadă mai lungă de timp.

Există, de asemenea, un ONG care oferă găzduire în Centrul de Caritate pentru Refugiaţi refugiaţilor şi solicitanţilor de azil în cazuri de urgenţă. De asemenea, sunt refugiaţi ce sunt dispersaţi pe teritoriul ţării sau care au găsit găzduire în Chişinău (majoritatea).

Propunem crearea mai multor locuri pentru noii solicitanţi de azil, iar în acelaşi timp mărirea perioadei de şedere permisă a refugiaţilor în centru. De asemenea, ar putea fi implementat sistemul de convieţuire cu familii-gazdă pentru o mai bună integrare soicială a refugiaţilor.

De asemenea, IOM Moldova, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, implementează un proiect, finanţat de Comisia Europeană şi Guvernul Finlandei. Proiectul are drept scop crearea unui Centru de plasament provizoriu al străinilor. Acest centru va avea capacitatea de găzduire a 100 de persoane şi va găzdui străini care au trecut ilegal frontiera Moldovei şi care fie vor fi expulzaţi în baza unei decizii judecătoreşti, fie vor dispune de drepturi ce le vor permite să rămână pe teritoriul Moldovei. În acelaşi timp, proiectul include elaborarea unor norme interne de bază pentru o mai bună funcţionare a centrului.

SERVICIUL

Încadrarea în câmpul muncii după procedurile oficiale este dificilă de urmat pentru refugiaţi din cauza mai multor motive. În primul rând, situaţia de facto de obţinere a documentelor de identificare presupune o perioadă prelungită de timp de până la 6 luni. Totodată, actele provizorii (o foaie A4 ce conţine informaţie de identificare, fotografia persoanei şi ştampila Biroului) pe care le deţine persoana nu sunt acceptate de majoritatea angajatorilor sau serviciul oferit nu este satisfăcător pentru acoperirea necesităţilor unui refugiat. O altă problemă este faptul că angajatorii consideră că documentele temporare nu sunt documente legale serioase.

O problemă reprezintă şi faptul că majoritatea diplomelor de studii deţinute de refugiaţi nu sunt recunoscute în Republica Moldova. Între timp, este o problemă cu care se confruntă tireii refugiaţi – după absolvirea şcolii, în Moldova ei trebuie să caute resurse financiare pentru a putea intra la o universitate şi de a obţine o diplomă. Pe parcursul ultimului an, unele universiutăţi din Moldova (Agrară, Slavonă) au asistat în programele lor educaţionale şi persoane cu statut de refugiat. Totuşi, criza locurilor de muncă în Moldova afectează mulţi tineri specialişti, inclusiv aceste categorii. Astefl, ei trebuie să găsească speranţă în ţările vestice sau să lucreze neoficial., mulţi fiind implicaţi domeniul comerţului sau a oferirii de servicii ca şoferi, chelneri etc. Totuşi, problema principală rămâne faptul că Republica Moldova este considerată ca fiind o poartă spre ţerile Europei de vest şi majoritatea refugiaţilor nu sunt motivaţi să caute un loc de muncă oficial, dorind să emigreze în ţările UE.

O altă barieră în integrararea refugiaţilor o reprezintă obsacolele întâmpinate în cazul construirii unei afaceri proprii. CHDOM a înregistrat plângeri prin care se confirmau acţiuni de interzicere a înregistrării persoanelor juridice din partea autorităţilor statale. Autorităţile şi-au motivat poziţia prin faptul că scopul unui refugiat stabilit în altă ţară nu este de a face afaceri.

Între timp, participarea statului la găsirea unei soluţii privind această problemă rămâne a fi mai puţin decât satisfăcătoare şi există o lacună în programele de integrare a refugiaţilor privind necesităţile lor; totodată acestea fiin în majoritate iniţiate de ONG-uri. Programele guverbamentale ce vizează încadrarea în câmpul muncii a refugiaţilor trebuie încă dezvolatată şi cere un suport financiar mare din aprtea comunităţii internaţionale. De asemenea, trebuie găsite soluţii pentru a putea îmbunătăţi accesul refugiaţilor şi a solicitanţilor de azil pe piaţa muncii, încurajând viitoarea lor integrare în societate. Există o iniţiativă din partea organelor statului de a ajuta integrarea în câmpul muncii a acestor grupuri, de exmplu, oferirea unor cursuri speciale privind angajarea şi acordarea asistenţei sociale în Centrul de Găzduire pentru solicitanţii de azil. Totuşi, aceste acţiuni sunt insuficiente pentru a soluţiona problema existentă.

PROGRAMELE DE INTEGRARE

În ceea ce priveşte cursurile de limbă, nici un organ al statului nu se preocupă de aceasta. ICNUR finanţează un proiect de studiere a limbii române care este implementat de Centrul de Caritate pentru Refugiaţi. Trebuie să menţionăm că această activitate are un impact benefic, însă nu este suficient în raport cu numărul de refugiaţi ce trăiesc şi vin în fiecare an pe teritoriul Moldovei. Referindu-ne la programele de training vocaţional, putem menţiona că astfel de programe sunt realizate de Centrul de Caritate pentru Refugiaţi şi, parţial, de nişte inţiative din partea organizaţiei „Salvaţi Copiii”. Din păcate, aceste programe vocaţionale instriesc refugiaţii în nişte profesii ce sunt relativ slab plătite în Moldova. Iată de ce, adesea, refugiaţii refuză să participe la ele şi nu îşi iau un serviciu. În această situaţie, aceste categorii de persoane, de cele mai multe ori, lucrează în domeniul serviciilor, oferind servicii individuale sau practică activitatea de antreprenor. Organele statului susţin aceste programe şi, în unele situaţii, contribuie la încadrarea în câmpul muncii a refugiaţilor.

Statul implementează unele activităţi de integrare în câmpul muncii a refugiaţilor. În primul rând, trebuie să menţionăm cursurile profesionale care sunt implementate în Centrul de Găzduire a solicitanţilor de azil. Persoanele ce pot participa la aceste cursuri sunt exclusiv refugiaţii. Ei sunt instruiţi în special în domenii tehnice. Deci, în anul 2007 unii refugiaţi au primit sudii tehnice, alţii au primit permis de conducere, alţii au absolvit cursuri de frizer, iar unele femei au absolvit cursuri de croitorie. Biroul de Migraţiune şi Azil a participat la piaţa muncii anul acesta şi a ajutat unii refugiaţi să se angajeze. Pentru solicitanţii de azil, Biroul are următoarea posibilitate legală de a-i încadra în câmpul muncii. De către Birou sunt angajaţi câţiva asistenţi sociali care acordă ajutor acestor persoane şi le indică locurile în care ei ar putea obţine cursuri de instruire într-un anumit domeniu al muncii sau le dau adrese concrete unde pot fi angajaţi. În rest, marea majoritate a programelor de integrare sunt implementate de ONG-uri. În situaţia actuală, sectorul civil atenţionează faptul că şomajul este una din cele mai grave probleme ale Moldovei, iar lipsa la moment a unui program efectiv şi centralizat de integrare din partea statului este una din cauzele ce au provocat această situaţie. Drept consecinţă, este necesar un plan bine organizatşi centralizat pentru realizarea unui program efectiv guvernamental de integrare.

Vom acorda o atenţie deosebită practicilor de integrare a unui grup special care sunt copiii din familiile refugiaţilor, solicitanţilor de azil şi a persoanelor cu satut umanitar. Toţi copiii trebuie să beneficieze de educaţie, în pofida faptului că majoritatea copiilor sunt de religie musulmană şi părinţii nu doresc să îşi trimitp fiicele la şcoală, ei sunt impuşi în această situaţie de a acorda copiilor lor minimul educaţional necesar. La momentul actual, în Moldova toţi copiii studiază după programul general de educaţie. În trecut, erau într-adevăr probleme cu şcolarizarea, legate cu tradiţiile unor refugiaţi, dar care în prezent au fost soluţionate. Toate cheltuielile legate cu rechizitele şcolare, cărţi, cheltuieli pentru şcoală, al doilea dejun sunt compensate de organizaţia „Salvaţi Copiii”. Cheltuielile legate de cină a acestor copiii sunt acoperite în proporţie de 30 %, dat fiind că această organizaţie nu dispune de mai multe resurse financiare. Organizaţia este de părere că cel mai bun mod de a realiza integrarea lingvistică este programul şcolar care îşi demonstează eficienţa în timp. De asemenea, organizaţia menţionată implementează cursuri civile pentru educarea acestor copii, acestea incluzând studierea culturii Moldovei, a tradiţiilor, a atitudinei sociale etc.

Organizaţia pentru copii achită şi cheltuielile de grădiniţă. Această organizaţie organizează pentru toţi aceşti copii tabere speciale în timpul vacanţei de vară. La această tabără participă, de asemenea, copii ce au avut de suferit în urma războilui Transnistrean sau care s-au ales cu un handicap în timpul acelei perioade, copiii ai PDI din Transnistria. Aproximativ o suta de copii îşi petrec vacanţa lor de vară în aceste tabere.

Alte practici de inegrare a copiilor sunt activităţile acestei organizaţii realizate în zile de sărbătoare în şcoli. „Salvaţi Copiii” organizează pentru aceşti copii excursii la muzeu, teatre, instituţii culturale.

Este o gravă problemă faptul că organele statale practic nu implementează programe de integrare a copiilor refugiaţilor. Putem afirma că practic majoritatea acestor activităţi sunt implementate de sectorul civil.

PROIECTE NOI IN 2007

Nu cunoaştem proiecte noi in domeniul unei mai bune integrări a acestor persoane implementate de Guvern în 2007. Centrul de Caritate pentru Refugiaţi nu a implementat noi programe de integrare şi continuă să lucreze cu programe de integrare profesională şi lingvistică, intenţionând să implementeze noi activităţi, continuându-le totodată pe cele vechi.

Pe parcursul anului 2007, ONG-ul „Salvaţi Copiii” a implementat un proiect, programul social al UNCHR. Această organizaţie planifică să implementeze 2 proiecte pentru anul 2008. Centrul legal pentru avocaţi a organizat un curs special pentru refugiaţi pentru studierea Constituţiei, pe o perioadă de câteva luni.

Se simte o necesitate acută de astfel de proiecte pentru o integrare eficientă a refugiaţilor in societate.

LEGALIZARE ŞI CETĂŢENIE

Sunt probleme în ceea ce priveşte deţinerea documentelor de către refugiaţi, în special avându-se în vedere faptul că refugiaţii nu primesc acte de identitate pentru o perioada lungă de timp.

Perioada în care ei primesc acest document este de aproximativ 6 luni. În tot acest timp, refugiaţii utilizează un document temporar, care reprezintă o coală de hârtie ce conţine informaţii de identificare şi o ştampilă. Prin aceasta, refugiaţii sunt limitaţi în drepturile lor fundamentale, din care cauză nu pot încheia căsătorii, să creeze o entitate juridică sau să efectueze alte acţiuni legale.

O altă problemă în ceea ce priveşte documentele refugiaţilor se referă la documentele de călătorie. Chiar dacă Legea cu privire la statutul refugiatului prevede că asemenea document trebuie acordat fiecărui refugiat, în practică, în Republica Moldova, nici un refugiat nu deţine un astfel de document. Problema se complică în situaţia în care unii dintre refugiaţi se ocupă cu afaceri şi trebuie să călătorească des în căutarea pieţelor mai avantajoase de procurare a bunurilor sau pentru a găsi parteneri de afaceri de peste hotarele ţării. Prin urmare, lipsa acestor documente este o mare lipsă a respectării drepturilor refugiaţilor, creând mari dificultăţi acestor grupuri.

Sunt multe plângeri din partea refugiaţilor din cauza că procesul de dobândirii a cetăţeniei Republicii Moldova este anevoios ţi durează exagerat de mult. În această situaţie, mulţi refugiaţi nici nu mai aplică pentru dobândirea cetăţeniei tocmai din cauza problemei sus-menţionate. O altă dificultate este acea că procesul dat include obligaţia unei bune cunoaşteri a limbii de stat – moldoveneasca (denumirea limbii române în Republica Moldova), precum şi a Constituţiei Republicii Moldova. Îndeplinirea acestor condiţii este cerută chiar dacă statul nu asigură programe sau cursuri de studiere a Constituţiei şi limbii române. Astfel, foarte puţini refugiaţi au resurse şi timp să urmeze un studiu individual al Constituţiei şi al limbii române. Acesta constituie un factor stopant al procesului de solicitare a cetăţeniei Republicii Moldova de către refugiaţi.

Teo Cârnaţ

Director executiv al CHDOM