RAPORT

asupra drepturilor persoanelor private de libertate

şi respectarea acestor drepturi

În Republica Moldova există un set întreg de legi ce reglementează drepturile şi libertăţile omului, acestea, în marea majoritate, se bazează pe actele internaţionale (convenţii, tratate, etc.) la care RM este parte. Referindu-ne la drepturile persoanelor private de libertate, trebuie să menţionăm că drepturile acestei categorii de persoane sunt stipulate atît de actele internaţionale, (DUDO, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Convenţia împotriva torturi şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante etc.), cît şi de cele naţionale, precum Comstituţia RM, CPP al RM, CE al RM ş.a. Însă, legea ce prevede mai detaliat principiile execuţional-penale, statutul juridic al condamnatului, executarea diferitor categoriii de pedepse, condiţii materiale şi de trai, asistenţă medicală în penetenciare, este Codul de Executare al RM.

Astfel, acestă lege a fost elaborată cu scopul de a sistematiza procedura de executare a actelor executorii, procedură ce are la bază (conf. art.1, alin 1 CE la RM) sarcina de a apăra şi a realiza drepturile şi libertăţile persoanelor fizice. Totodată, trebuie de evidenţiat faptul că Codul de Executare al R.M. nr. 443-XV din 24.12.2004, practic în întregime a intrat în vigoare la 01 iulie 2005, exepţie făcînd doar prevederile cu privire la Comitetul pentru Plîngeri care trebuia să intre în vigoare la 01.01.2006 (la acesta vom mai reveni) şi celelalte prevederi prevăzute de art. 342 CE al RM.

Referindune la persoanele private de libertate menţionăm că în această categorie pot fi incluse persoanele: reţinute, arestate (bănuitul, învinuitul, inculpatul), condamnate ce îşi ispăşesc pedeapsa în instituţiile privative de libertate. Noi, însă, ţinînd cont de statutul procesual al persoanei şi de posibilităţile legale de realizare a drepturilor sale în dependenţă de acest statut, ne vom opri mai detaliat asupra condamnaţilor.

Condamnaţii (adică persoanele ce au săvîrşi o infracţiune recunoscută prin senţinţa instanţei rămase definitivă) chiar fiind recunoscuţi ca criminali şi sancţionaţi pentru această crimă (cu un termen privativ de libertate), oricum, rămîn a fi fiinţe umane şi trebuie să-şi păstreaze toate drepturile prevăzute atît de legislaţia naţională cît şi cea internaţională, cu exepţia dreptului la libera circulaţie.

Pentru ca drepturile condamnaţilor să nu fie formale şi să nu aibă doar un caracter declarativ, este necesar ca pe lîngă societatea civilă (organizaţiile obşteşti preocupate de respectarea drepturilor omului) să existe şi un organ statal specializat şi independent ce ar înregistra aceste încălcări şi ar interveni cu scopul înlăturării lor, totodată, susţinînd/promovînd respectarea drepturilor omului (condamnaţilor). La momentul actual, după cum se observă, această problemă a ajuns la un asemenea grad de maturizare că chiar şi statul a recunoscut-o, astfel, prin intermediu Codului de Executare al RM formînd Comitetul pentru Plîngeri. Comitetul dat se formează şi îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului aprobat de Guvern începînd cu 01.01.2006. . Totodată, statul rămînînd indiferent de această instituţie extrem de necesară şi legal creată neoferindui mijloace şi condiţii de ativitate (iniţial nici chiar sediu). Acest fapt a condiţionat o eficienţă extrem de joasă în activitatea Comitetului pentru plîngeri.

Categoriile de petiţii

Raport

asupra petiţiilor arhivate din perioada

martie – 31 decembrie 2006

Conform legii cu privire la petiţionare prin noţiunea de petiţie, se înţelege, orice cerere, reclamaţie, propunere, sesizare, adresată organelor de resort, inclusiv cererea prealabilă prin care se contestă un act administrativ sau ne soluţionarea în termenul stabilit de lege a unei cereri.

În ceia ce priveşte prezentul raport, menţionăm că acesta se bazează pe informaţiile obţinute în urma studierii şi arhivării majorităţii petiţiilor parvenite în cadrul Comitetului din perioada martie – 31 decembrie 2006. Informaţia ce se conţine în acest raport reflectă, în mare măsură, cum sunt respectate Drepturile Omului în Republica Moldova.

Pentru îceput este necesar de menţionat că în perioada respectivă la Comitet au parvenit peste 300 de petiţii, dintre care 251 au fost arhivate. Arhivarea sa efectuat din cauza că examinarea petiţiilor date, expedierea răspunsurilor sau efectuarea altor acţiuni, la data de 22.01.2007, cînd Clinica Juridică şi-a reînceput activitatea, nu mai era actuală.

La studierea petiţiilor arhivate sa ţinut cont de un şir factori ca: locul de unde a fost expediată petiţia, dreptul încălcat, ş.a. Astfel, acestea fiind convenţional sistematizate în patru categorii de petiţii şi anume:

- petiţii ce se referă la condiţiile de detenţie în instituţiile privative de libertate. Aici sunt înregistrate cele mai multe plîngeri şi anume 184.

- petiţii ce se referă la tortură. Aici a fost înregistrate 5 cazuri.

- petiţii ce se referă la echitatea procesului. Aici sunt înregistrate 56 plîngeri.

- petiţii ce conţin alte probleme. Aici sunt înregistrate 6 plîngeri.

In continuare se cere de a fi efectuată o analiză cantitativo-calitativă a acestor categorii de petiţii separat. Referindu-ne la plîngerile în care se reflectă condiţiile de detenţie menţuonăm că acestea constituie cea mai voluminoasă categorie şi conţine practic cele mai multe dreptur încălcate. Astfel, printre acestea pot fi enumărate:

Dreptul la ocrotirea sănătăţii (prevăz. de art 166, alin. (1), lit. (f) C.E. al RM) şi la asistenţă medicală a persoanelor condamnate (249 ali. (1) C.E al RM) de legislaţia RM. În realitate, însă, încălcarea acestui drept este înregistrat practic în majoritatea instituţiilor penetenciare. Aşa, conform unui şir de plîngeri ale condmnaţilor bolnavi de epilipsie (cazul nr.5cd din anexa nr.1), tuberculoză (cazurile nr. 12, 16, 6cd, 8cd, 85cd, 88cd, 102cd, 105cd ş.a.), SIDA (cazurile 116cd, 119cd) şi alte patologii, fie, că li se acorda asistenţă medicală superficială, fie, că sub diferite motive (nu sunt medicamente ş.a.) le este refuzată în genere asistenţa medicală (cazuirile nr. 39 p.e.). Iar, bolnavii de la I.P. Pruncul ne mărturisesc că personalul medical de aici în genere au transformat aceasă instituţie în piaţă, unde, sau plăteşti şi primeşti careva tratament (deseori cu medicamente cu termen expirat), sau nu plăteşti şi nu primeşti tratament (ex. cazul nr. 119cd: descrie că se cere ţigări pentru seringi, şi în genere fiecare medicament are preţ), motivele fiind dintre cele mai diverse (ca exem. lipsă de medicamente sau medicamentele le sunt cotrainducate, cazul nr. 117cd) . Totodată, condamnaţii bolnavi sunt deţinuţi îmtreună cu cei sănătoşi, molipsindu-i pe aceştea ( cazurile nr. 79cd, 80cd, 82cd, 84cd, 109cd, ş.a.).

Dreptul de a nu fi supus torturi şi nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (art. 5 Declaraţia Universală, art.3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art.24 Constituţia RM). Cu toate că acest compartiment nu este destinat torturi, totuşi, vom menţiona (în baza petiţiilor studiate din această categorie) că, atît tortura, cît şi tratamentele crude, inumane şi degradante este o practică foarte des aplicată în instituţiile penetenciare. Astfel, un şir de petiţionar ne menţionează că tortura în penetenciare este o normă ajungînd pînă la grade de invaliditate, iar, utilizarea cuvintelor necenzurate este a doua limbă de stat (cazul nr. 124cd, 96cd), totodată, find permanet prezente şi tratamentele inumane şi degradante (cazurile nr. 4cd, 24cd, 67cd, 71cd, 72cd, 107cd, 110cd ş.a.)

Dreptul la apărare este garantat atît de art. 6 alin. 3 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cît şi de art. 26 Constituţia RM, art. 166 (1) b) C.E.al RM. Cu toate acestea, în RM se mai înregistrează cazuri cînd se negligează acest drept, astfel unii petiţionar afirmă că, în deosebi, la etapa urmăririi penale, li se negligează ceririle de oferire a unui apărător (avocat) (cazurile nr.1 p.e ş.a.)

Dreptul la corespondenţă şi convorbiri telefonice (prevăzut de art.30 Constituţia RM şi art. 229 C.E. al RM). Acest drept, după afirmaţiile petiţionarillor, se încalcă prin faptul deseori le sunt refuzate convorbirile telefonice garantate de lege motivîndu-se că telefonil e defectat, totodată, deseori corespondeţa nu este primită (transmisă) sau în cazul expedierii nu ajunge la destinaţie (cazul nr. 42cd, 71cd)

Dreptul la intrevederile este prevăzut de art. 232 C.E. al RM. Din afirmaţiile petiţionarilor reiesă că acest drept al condamnaţilor nu este o prevedere legală de respectat (de executat din partea administraţiei) ci un serviciu din partea adminisraţiei oferit condamnaţilor. Astfel, unii petiţionari, în mod special cei de la Liova, menţionează că intrevederile de lungă durată, prevăzute le lege, le sunt interzise nemotivat, alţii afirmă că în cazul admiterii intervederilor se percep taxe de 40, 42 lei (cazurile nr. 21cd, 24cd, 25cd, 26cd, 27cd, 30cd, 32cd-35cd, 40cd-43cd, 46cd, 47cd ş.a.)

Dreptul de a avea acces la informaţie (art. 227 C.E. al RM) şi la dispoziţiile legale, documentele privind executarea pedepsei privative de libertate (art. 228 C.E. al RM). Petiţionarii meţionează că nu au acces la informaţie atît radio-televizate cît şi la presă (ziare, reviste etc.). Totodată, penetenciarele fie că nu dispun, fie că sunt ascunse actele normative ce reglementează diverse probleme de executare a pedepselor (în special cele legate de închisoare) şi nu li se aduc la cunoştinţă condamnaţilor ordinile, dispoziţiile hotărîrile cu privire la cazurile acestora (cazul nr. 25cd, 31cd, 42cd, 75cd, ş.a. )

Dreptul de a adresa petiţii prevăzut de art. 166 ali (1) lit c) Cod de Executare al RM. Încălcarea acestui drept în cadrul penitenciarelor se manifestă prin mai multe moduri şi anume: începînd cu refuzul de a pune la dispoziţie a mijloacele de perfectare a petiţiilor (hîrtie, pix, etc.) pînă la ascunderea sau neexpedierea către adresat a petiţiilor (cazurile nr. 71cd,).

Dreptul la un proces echitabil pevăzut de Art 6.1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Petiţionarii menţionează în nenumărate rînduri că instanţa de judecată nu ţine cont de probele prezentate de aceştea la pronunţarea hotărîrii. Totodată, instanţa trece deseori cu vederea atunci cînd inculpatul declară că a recunoscut săvîrşirea infracţiunilor incriminate doar datorită aplicării violenţei şi ameninţărilor din partea organului de urmărire penală, în realitate însă nu a săvîrşit aceste înfracţiuni şi se dezice de declaraţiile depuse sub violenţă anterior. În acelaşi timp, sunt şi plîngeri ce ne relatează că acuzaţii nu sunt informati într-o limbă pe care o înţeleg şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa (cazurile nr. 86cd, 87cd, 93cd, 99cd, ş.a.).

Dreptul condamnaţilor la alimentare cu respectarea normelor minime stabilite de guvern (art.247 C.E. al RM). Din petiţiile parvenite la Comitet reiese că în instituţiile penetenciare din RM (în special în colonia de corecţie nr. 3, or. Leova) este grav negligat acest drept legal a condamnaţilor. Referindune la încălcările dreptului în cauză scoatem în evidenţă ca acestea se manifestă prin: încalcarea standartului de alimentare legal stabilit, adică se diminuiază atăt cantitatea, calitatea cît şi valoarea calorică hranei. Totodată, fie că asigurarea cu apa potabilă este limitată, fie că aceasta este deconectată, sau lipseşte complect (cazurile nr. 20cd, 21cd, 32cd, 34cd, 39, 42cd, 47cd, 77cd, ş.a.).

Următoarea categorie de petiţii se referă la problema torturii. Dreptul de a nu fi supus torturi şi nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante este prevăzut atît, de Declaraţia Universală a D.O. (art. 5), Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (art.3), Convenţia împotriva torturi şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante ş.a., cît, şi de Constituţia RM (art. 24).

Astfel, conform art. 1 al Convenţiei împotriva torturii, termenul "tortură" desemnează orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obţine, de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferinţele rezultînde exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele.

Este cazul de menţionat că, conform plîngerilor parvenite, tortura e un exerciţiu des inregistrat în RM. Astfel, un şir de petiţionari afirmă că la etapa efectuării urmăriri penale au fost crud bătuţi, ameninţaţi chiar şi cu moartea (cazul 10t) pentru a recunoaţe săvîrşirea unor infracţiuni ce nu le aparţin (cazurile 5t, 6t, 7t, 11t, 12t, 13t, 14t, 15t,). Totodată, torturările în unele cazur sunt atăt de crude încît se ajunge la fracturi de oase (cazul 1t) sau chiar şi la grade de invaliditate (cazul 96cd).

În ceia ce priveşte încălcare dreptului discutat, în instituţiile penetenciare, atunci conform informaţiei obţinute din petiţii putem concluziona că tortura în aceste instituţii este o normă şi se întîlneşte la tot pasul (cazurule 1t, 2t, 4cd, 24cd, 67cd, 71cd, 72cd, 107cd, 110cd ş.a)

O altă categorie de petiţii destul de voluminoasă este cea ce se referă la Dreptul la un proces echitabil pevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Petiţionarii menţionează în nenumărate rînduri că instanţa de judecată fie că, nu admite unei părţi administrarea probelor ce au valoare juridică şi ar contribui la soluţionarea obiectivă a cazului, fie că nu ţine cont de probele administrate de aceştea la pronunţarea hotărîrii (cazile nr. 3p.e., 4p.e., 6p.e., 7p.e, 29p.e., 32p.e., 33p.e. ş.a.). Totodată, sunt un şir de petiţionari menţionează că în cazul lor nu sa respectat principiul prezumţie nevinovăţiei, aceştea fiind condamnaţi fără ca vina lor să fie dovedită cu probe recunoscute juridic, sau după cum se expun petiţionarii „fără nici o probă” (cazurile nr. 8p.e., 5t, 20p.e., 26p.e., 44p.e., 55p.e., ş.a.), alţii ne informează că nu sa respectat principiul egalităţii părţilor în proces (cazurile nr. 23p.e.). Sunt şi cazuri de încălcare a dreptului la apărare, prevăzut de acelaşi art. 6 din Covenţia Europeană, astfel, petiţionarii menţionează că, în special la etapa efectuării urmăririi penale, se neglijează cererile de oferire a unui apărător pentru reprezentarea învinuiţilor la efectuarea acţiunilor procesuale (cazurile nr. 1p.e., 23p.e., 25p.e., 5t). În acelaşi timp, o altă categorie de petiţionari scot în evidenţă încălcarea dreptului la un proces echitabil prin faptu că le-au fost negligate cererile de oferire a interpretului, limitîndu-le astfel accesul la proces (cazurile nr. 26p.e., 31p.e, ş.a.).

Următoarea categorie include petiţiile parvenite pe diverse probleme, altele decît cele menţionate mai sus, şi anume petiţionari fie că solicită de la CHDOM ajutor pentru a oforma şi înainta o acţiune la CEDO, sau pur şi simplu informaţie, consultaţie pe marginea diferitor probleme (cazul 6d.).

În calitate de concluzii este necesar de a menţiona că încălcarea acestor drepturi are loc din mai multe cauze, printre care pot fi enumărate şi cea:

a) economică, care nu permite crearea condiţiilor de detenţie, realizarea diferitor proiecte...

b) de cunoaştere insuficientă a legislaţiei în vigoare din partea organelor statului şi nu numai, fapt ce duce la încălcarea în masă a Drepturilor Omului şi la scăderea gradului de responsabilitate....

c) de prezenţa relei credinţe în exercitarea funcţiei şi urmărirea unor interese meschine, care se realizează prin mecanisme birocratice, de tergiversare în luarea deciziilor ...

Iar, în cea ce priveşte activitatea Comitetului pentru Plîngeri la această, primă etapă (un an de activitate), o putem aprecia (în baza petiţiilor parvenite) ca nesatisfăcătoare. Deoarece, existenţa acestuia nu a fost resimţită de către condamnaţi prin careva acţiuni reale de îmbunătăţire a condiţiilor de detenţie şi nici măcar prin reflectarea realităţii obiective în raportul său.

Recomandări: Reieşind din cele menţionate mai sus şi urmărind scopul recunoaşterii, respectării şi implimentării mai profunde a Drepturilor Omului în Repubica Moldova, se impun a fi scoase în evidenţă următoarele recomandări:

1. Comitetul pentru Plîngeri să treacă calitativ la o nouă etapă în exercitarea atribuţiilor sale.

2. Ameliorarea situaţiei economice, cît şi gestionarea transparentă, tehnocrată a mijloacelor repartizate. În acelaşi timp să se realizeze eficient şi controlul, atît din partea organelor statului, cît şi din partea societăţii civile a mijloacelor repartizate.

3. De realizat diverse programe de informare-instruire în domeniul Drepturilor Omului, atît pentru persoanele private de libertate, cît şi, sau în special, pentru angajaţii sistemului penetenciar.

4. De susţinit diferite categorii de persoane (dintre cele mai vulnerabile) întru realizarea derpturilor sale şi curmarea tentativelor de încălcare a drepturilor legale din partea diferitor persoane, funcţionari, organe.