Aplicarea ne uniformă a Constituţiei
şi problema accesului la justiţie
pentru populaţia din Stânga Nistrului
Accesul la justiţie a cetăţenilor Republicii Moldova domiciliaţi în partea stângă a
Nistrului este limitată şi prin faptul că structurile statale se
autoeschivează de la aplicarea uniformă a legislaţiei pe întreg
teritoriul Republicii Moldova. În consecinţă, dacă ar fi
admisă procedura plângerii
Constituţionale, o
avalanşă de plângeri ar putea fi adresată Curţii
Constituţionale de la locuitorii din Stânga Nistrului, de care trebuie
să se ţină cont
Conform art.16 din Constituţia Republicii
Moldova „Toţi cetăţenii
Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau de origine socială”,
ceea ce înseamnă că Statul trebuie să întreprindă
măsuri eficiente pentru a asigura cetăţenilor săi, deci
inclusiv celor din localităţile din stânga Nistrului toate drepturile
prevăzute de Constituţie. Putem enumera însă un şir de
drepturi, care sunt lezate nu numai în raport cu cetăţenii RM ce
locuiesc în teritoriile controlate de regimul autoproclamat la Tiraspol, ci
şi faţă de locuitorii din unele localităţi din Stânga
şi dreapta Nistrului, care de-jure şi de-facto sunt controlate de
autorităţile constituţionale, însă din nepăsarea
acestora din urmă, agenţii regimului criminal de la Tiraspol admit
grave violări de drepturile omului, provocând grave suferinţe
sufleteşti şi serioase prejudicii materiale.
Ne vom referi în primul rând la dreptul
de a alege şi de a fi ales, consfinţite de art.38 (3) din
Constituţie, conform căruia „Dreptul
de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu
drept de vot, în condiţiile legii”. Conform unor date ale Ministerului
Tehnologii Informaţionale, circa 150 mii de locuitor din raioanele de est
ale Moldovei şi-au perfectat cetăţenia Republicii Moldova,
Statul însă, în viziunea noastră, nu a demonstrat voinţa
politică şi nici nu a întreprins eforturi scontate pentru ca
locuitorii cu drept de vot din să se bucure de aceste drepturi
constituţionale. Mai mult ca atât, din an în an se cedează tot mai
multe localităţi, lăsând cetăţenii RM pradă
regimului criminal de la Tiraspol. Chiar în alegerile locale din anul curent au
fost blocate alegerile în satul Corjova, raionul Dubăsari. Motive pentru a
îndreptăţi situaţia ar putea fi aduse multe, însă acestea
nu rezistă nici celei mai elementare critici, deoarece s-a ştiut din
timp că vor avea loc alegerile, însă, până la urmă s-a
dovedit că structurile criminale subordonate Tiraspolului au fost mai
operative, au calculat mai corect şi şi-au atins scopul: la 3 iunie
2007 alegerile în satul Corjova nu au avut loc, iar cetăţenilor RM
din această localitate le-a fost violat dreptul de a alege şi de a fi
ales. Şi mai stupid arată situaţia din 17 iunie, când urma
să fie organizată votarea repetată, care a eşuat din
aceiaşi cauză. Autorităţile Statului aveau dreptul să
plaseze în această localitate măcar tot contingentul subordonat
Ministerului de Interne şi a celui a Apărării. Nu pot accepta
argumentele că ar fi fost o provocare ce ar fi dus la un conflict, pentru
că aceste argumente sunt bune doar pentru a obliga forţele de
pacificare şi statele garante, fie să asigure libertatea de exprimare
a votului, fie să oblige regimul criminal de la Tiraspol să-şi
evacueze forţele para-militare din zona de securitate şi să
respecte Acordul moldo-rus din 21 iulie 1992.
Un alt exemplu similar este dreptul la învăţătură,
prevăzut de art.35 a Constituţiei. Conform alin. (2) al acestui articol „Statul asigură, în
condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a
persoanelor” şi acest drept în mod prioritar revine părinţilor
şi copiilor. Totuşi constatăm că zeci de mii de copii
şi părinţi care locuiesc în localităţile din stânga
Nistrului sun privaţi de acest drept atât din vina regimului de la
Tiraspol, care a uzurpat Puterea de Stat, cât şi din vina
autorităţilor constituţionale[1].
Aşa dar, Constituţia şi legislaţia
Republicii Moldova sunt ne uniform aplicată atât din punct de vedere
geografic, cât şi din punct material, ceea ce conduce la diminuarea
încrederii în instituţiile statale,
conduce la haos juridic şi conduce la apariţia
condiţiilor de abuz din partea funcţionarilor.
Argumente de genul „nu avem acces în teritoriu”
sau „nu dorim să ne dăm provocaţi” cu greu dar ar mai putea fi
admise în cazurile penale, când este vorba de un dosar penal pornit la cererea
cetăţenilor RM, dar care necesită efectuarea anchetei în
teritoriul controlat efectiv de către separatişti sau, dar într-o
măsură mai mică atunci, când operaţiunile urmează a fi
efectuate în zona de securitate. Dar cum de înţeles situaţia când maşini
cu numere de înmatriculare cu numere emise de regimul nerecunoscut şi
declarat neconstituţional de la Tiraspol, circulă liber pe întreg
teritoriul Republicii Moldova şi, mai ales, că multe dintre acele
automobile au fost înregistrate având vârsta mai mare de zece, în timp ce
locuitorilor din restul republicii Moldova li se permite înregistrarea
automobilelor, vârsta căror nu depăşeşte 7 ani. Culmea este
că automobile cu numere de înmatriculare, emise ilegal de către
regimul neconstituţional de la Tiraspol deţin un număr mare ale
funcţionarilor organelor de drept ale Republicii Moldova. Aceasta
afectează grav nu doar aspectul juridic, făcând imposibilă
aplicabilitatea Constituţiei şi a legislaţiei în vigoare, dar
şi prejudiciază grav bugetul de Stat.
Şi în acest caz nu pot fi acceptate
explicaţiile făcute de reprezentanţii structurilor statale
competente, pentru că numerele de înmatriculare auto, emise de
autorităţile constituţionale nu sunt admise pe teritoriul din
stânga Nistrului, or, pentru a avea asemenea numere proprietarii lor
plătesc regimului
neconstituţional sume enorme la fiecare 2 luni, declarând
automobilele respective ca fiind introduse provizoriu, or sunt declarate ca
introduse prin contrabandă.
De
menţionat că pasivitatea
sistemului constituţional de justiţie a condus la aceea că un număr
mare de persoane au fost judecate ilegal de instanţe para-statale, create
pe motive politice şi prin aplicarea unei legislaţii ce contravine
atât legislaţiei naţionale, cît şi standardelor
internaţionale, pe care Republica Moldova s-a obligat să le respecte.
Timp de peste 15 ani, circa 15% din populaţia
Republicii Moldova (aproximativ 600 mii locuitori din raioanele de est) este
privată de garanţiile sale constituţionale. Are loc
discriminarea după criteriul teritorial privind accesul liber la
justiţie. Or, am putea afirma că Legislaţia şi chiar
Constituţia nu se aplică uniform pe întreg teritoriul Republicii
Moldova. Sub aspect penal, administrativ şi civil, oamenii sunt
„judecaţi” din considerente politice, reieşind „din interesele
republicii” (se are în vedere pretinsa „republică moldovenească
nistreană”). Numeroasele adresări a populaţiei din stânga
Nistrului către organele procuraturii, poliţiei, iar în unele cazuri
şi instanţele judecătoreşti, se reduceau la un răspuns
evaziv cu aproximativ acelaşi conţinut, indiferent de organul care
emitea acel răspuns: „din motive lesne de înţeles, actualmente nu
avem posibilitatea de a examina cererea dvs.”. Atacarea deciziilor de acest gen
în instanţele ierarhic superioare nu au dat încă efectele scontate.
Problema se agravează şi prin faptul
că majoritatea populaţiei din stânga şi din dreapta Nistrului nu
cunosc unde urmează să se adreseze în caz de apariţie a
problemelor. Nu cunosc acest lucru nici reprezentanţii organizaţiilor
neguvernamentale şi chiar nici acele statale. Cu riscul de a fi învinuit
că fac abuz de exemple, voi menţiona un caz foarte recent, dar
semnificativ în sensul menţionat. Un cetăţean al RM, care
lucrează în calitate de taxist, după ce a efectuat mai multe rute în
regiune transnistreană a fost reţinut de către agenţii
regimului neconstituţional de la Tiraspol, care i-au cerut să achite
suma de 5000 Euro, pentru a fi eliberat. Taxistului i-au oferit chiar şi
telefonul pentru aşi contacta soţia pentru a-i comunica unde şi
cui să transmită banii. Fiind sesizat, Comitetul Helsinki pentru
Drepturile Omului a făcut demersuri respective Centrului de Combatere a
Crimelor Economice şi Corupţiei, care au declarat că acest caz
este interesant, însă „necesită indicaţia de sus”. Fiind că
Preşedintele Voronin se afla în concediu, am sesizat Procuratura
Generală şi Ministerul de
Interne al RM, care au invocat aceleaşi argumente. Până la urma
taximetristul a fost nevoit să achite suma respectivă, iar nouă
ne-a explicat că el nu este Ilie Ilaşcu şi că e puţin
probabil ca dosarului lui să aibă aceiaşi soartă la CEDO.
Mai mult ca atât, ne fiind o personalitate publică sau politică, el
risca să „dispară” şi nimeni să nu reacţioneze.
De menţionat faptul că Legea privind
organizarea judecătorească, nr.514-XIII, din 06.07.1995, prevede
crearea instanţelor judecătoreşti, inclusiv în raioanele de est,
cu un anumit număr de judecători, care ar asigura funcţionarea
instanţelor judecătoreşti şi accesul la justiţie a
populaţiei din stânga Nistrului, într-o măsură egală cu cei
din partea dreaptă a Nistrului.
Datele privind numărul potenţial
şi real al judecătorilor în structurile judecătoreşti
prevăzute pentru raioanele de Est ale Republici Moldova (Transnistria):
|
Nr. |
Circumscripţia/Raionul |
Numărul de judecători
|
||
|
Prevăzuţi de lege |
Angajaţi, la moment |
Locuri vacante |
||
|
1 |
Camenca |
0 |
0 |
|
|
2 |
Rîbniţa |
9 |
1(Rezina) |
8 |
|
3 |
Dubasari |
4 |
2(Ustia) |
2 |
|
4 |
Grigoriopol |
4 |
1(Centru) |
3 |
|
5 |
Tiraspol |
17 |
1(Varniţa) |
16 |
|
6 |
Slobozia |
5 |
1(Ştef.Voda) |
4 |
|
7 |
Bender
|
6 |
4(Varnita) |
2 |
|
|
Total pentru Transistria |
45 |
10 |
35 |
Nu dispunem de date oficiale, dar putem presupune
că numărul de
poliţişti şi procurori de asemeni este calculat, reieşind
din numărul total de populaţie, luând în consideraţie şi
localităţile din stânga Nistrului, însă aceştia sunt
ocupaţi cu alte lucrări şi au alte responsabilităţi,
decât acele ce le revin conform statutului. De exemplu, un judecător care
se numără după raionul Grigoriopol, activează în
judecătoria Centru din mun. Chişinău, trezind uimire
părţilor aflate în proces, pentru că majoritatea dintre cei
judecaţi nu au nimic cu raionul Grigoriopol.
Aşa
dar pe parcursul anilor 1992-2007, în stânga Nistrului au fost pronunţate
zeci de sentinţe şi decizii judecătoreşti pe cazuri civile,
care din punct de vedere a dreptului Constituţional sunt ilegale, deoarece
au fost pronunţate de instanţe ilegale şi necompetente. Aşa
de exemplu Parlamentul Republicii Moldova la 5 iunie 1990, a hotărât: „1. A declara
congresul deputaţilor poporului din R.S.S. Moldova, deputaţilor
Sovietelor orăşeneşti, raionale, de orăşel şi
săteşti de deputaţi ai poporului din R.S.S. Moldova din zona nistreană
incompetent, iar hotărârile
adoptate de el ilegale, ca fiind în contradicţie cu Constituţia (Legea fundamentală) a R.S.S. Moldova
şi neavând efecte juridice” (vezi Hotărârea Parlamentului nr. 83-XII din 5.06.1990. Ilegalitatea regimului de la Tiraspol este
recunoscută şi prin Decretul fostului
Preşedinte al URSS, M. Gorbaciov,
emis la 22.12.1990, în punctul 4 al
cărui se decretează că „A considera fără putere juridică
din momentul adoptării, hotărârile Congresului 1 al deputaţilor
poporului de toate nivelurile din teritoriile compact locuite de populaţie
găgăuzească din 19 august 1990 şi hotărârile
Congresului II al deputaţilor Sovietelor de diferite nivele din unele
localităţi din Transitria din 2 septembrie 1990 cu privire la
proclamarea Republicii Găgăuzeşti şi a Republicii Sovietice
Socialiste Transnistrene Moldoveneşti, despre organizarea alegerilor,
despre crearea organelor lor supreme, la fel ca şi toate hotărârile
ulterioare, adoptate de aceste organe”. De
menţionat că, dacă Hotărârea Parlamentului nr. 83-XII din 5.06.1990 se referă doar
la aşa numitul congres nr. 1, atunci Decretul emis de M. Gorbaciov se
referă şi la „congresul nr. 2”, la hotărârile lui şi la
hotărârile ulterioare ale acestuia. Aşa cum nimeni nu a anulat aceste
acte ele sunt valabile şi urmează a fi executate.
Analizând situaţia
creată şi reieşind din cele expuse mai sus, în scopul
revendicării situaţiei facem următoarele recomandări:
1.
A crea „Casa pentru Justiţie echitabilă în
Transnistria”, compusă din numărul judecătoriilor raionale,
procuraturilor raionale, comisariatelor de poliţie raionale, în care
să fie numiţi sau angajaţi judecători, procurori şi
poliţişti prevăzuţi în state pentru raioanele din stînga
Nistrului, care vor examina cazurile penale civile şi administrative ale
cetăţenilor din aceste localităţi;
2.
A declara nule toate hotărîrile
instanţelor de judecată neconstituţionale din raioanele din
stînga Nistrului şi preluarea acestora de către instanţele
judecătoreşti legale. În cazurile penale anchetate de
autorităţile autoproclamate, fără participarea
autorităţilor constituţionale, dosarele să fie preluate
şi cercetate conform Constituţiei şi legislaţiei în vigoare
a Republici Moldova.
3.
A obliga organele de drept, poliţia,
procuratura şi instanţele judecătoreşti să examineze
fără discriminare toate cazurile curente de adresare a locuitorilor
din localităţile din stânga Nistrului, aplicând atât legislaţia
şi Constituţia Republici Moldova, cît şi actele dreptului
internaţional ratificate.
4.
A completa instanţele de judecată
prevăzute pentru localităţile din raioanele de Est ale
Republicii Moldova, inclusiv cu judecători actualmente angajaţi în
structurile para-statale, dacă aceştia vor accepta să
servească poporului, să respecte Constituţia şi
legislaţia în vigoare a Republicii Moldova şi după ce vor trece
procedurile de selectare şi numire prevăzute de legislaţie.
5.
Societatea civilă, organizaţiile
neguvernamentale să-şi orienteze proiectele sale spre monitorizarea
în de aproape a modului de asigurare a accesului la justiţie pentru
populaţia din raioanele de Est ale Republicii Moldova şi a bunei
funcţionări a structurilor legale din această regiune.
Marina Cârnaţ, magistru în drept
Ştefan Urîtu, doctor în fizică,
conferenţiar universitar al Universităţii de Stat din Tiraspol
Preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului
Teodor Cârnaţ, doctor în drept,
[1] aici nu e vina
doar a actualei conduceri a Republicii Moldova. Toate guvernările de
după 1992 încoace poartă o anumită vină, uneori chiar putem
afirma că au fost trădări şi tranzacţii ilegale, care
într-un stat normal, ar trebui să cadă sub incidenţa Codului
Penal.